Am plecat luni la Londra pentru 6 zile cu biznis si placeri la amestec
pick’n’mix. Am pisat ochii dupa fie-mea la plecare, ce ma fac eu 6 zile fara
ea. O data vazuta cu cafeaua si paharu’ de vin rosu in mana dincolo de nori,
m-a lovit realitatea crunta: urma sa dorm! 4 nopti la rand! Intregi! De 2 ani
nu mai avusesem luxu’ asta!
Asa ca, imediat cum am ajuns la hotel Premier Inn din Old Street la
22:00 ora Uca (24:00 la noi), cu £25 – 135lei bilet autobuz Greenline aeroport
Luton – Londra dus intors vs 8lei-£1.50 dus intors autobuzu’ 737 de la Victoria
la Otopeni + £10-53lei top up Oyster card la metrou = £2.70-14.31lei/1
calatorie vs 2 calatorii Metrorex la 4lei £0.75, cu ochii picati in calcaie de
extenuare, plecata de la 4:00 din Sibiu, am facut rapid un dus oparit si m-am
bagat in pat. Si am dormit in stare de lesin de mi-a curs din gura. Pana la
5:00 ora Ucii, 7:00 ora Romaniei setata dupa ceasu’ fie-mii.
Dimineata All you can eat breakfast, am mancat acolo finutz pita prajita
scaldata in unt fara numar si miere cu kilu’, croissant, suce, cafele, mai
putin carnati si oua prajite cu porridge ca domnu’ de la masa vecina. Ajunsa la
birou la 8:20am. Io si gainile lu’ bunica-mea de la Bechet! Cunoscut colegii de
munca, mua-mua, pusi, flori, ciocolatzi Milka la kil din Duty Free si Eugenia
(Iuginia, da?) cu rom (cele mai populare!).
Team building la lunch, colega mea din Jamaica cu din alea cu “How’s the
weather in Poland?”, eu zambind “How the fuck should I know, I’m from
Romania?”, discutii aprinse despre Britain’s Got Talent (io ce draku sa comunic
pe tema asta), comenzi de salate (ele, ca io cu BLT BaconLettuceTomato si
cartofi prajiti) si lemonade (=Sprite! SAU apa minerala cu lime si gheata),
conference call-uri, training-uri, mai niste ciocolata Milka cu popcorn, mai niste
cafea instant datatoare de tahicardie, ui’ ashe se termina si ziua 1 de munca.
Si o luai frumos la picior ratacit nostalgic pe strazile Londrei.
“Helou, helou. Hau ar iu, mi diar leidi, Doamna Londra?”
“Good evening, Mrs. Prazi (n.a. Preizi, da?), ce va aduce pe la noi?”
“Ma gandeam sa va vand niste praz, ca nici pe la voi nu stati prea bine
cu soarele, Vitamina D, culturile de praz, Vitamina C. Cam ca aia din
Transilvania la care vindem noi marfa la supra-saturatie, pe bani multi. D-apai
cand ma uit la Oztamisa cea frumos curgatoare, cand simt pulsul vibrant al
amestecului multicultural din oala clocotinda (n.a. “multicultural melting
pot”!), cand ma simt ca furnica, intimidata sub talpa Tower Bridge-ului, cand
ma doare gatul uitandu-ma in sus la Shard-ul (ciob) tau din ochiul meu, ma
razgandesc. Cu tine nu ma pot purta ca in Prazilia. Nu meriti. Te-am urat,
te-am criticat, te-am desfiintat si redus la tacere cat te-am avut aproape zi
de zi timp de 3ani, dar, acum ca te-am pierdut, sa stii ca mi-a fost dor de
tine.”
“Esti din Brasil?”
Io, oftand, dupa ce o dadusem acolo cu prazu’ si sentimentalismele:
“Nici nu mai stiu, ca azi am fost ba din Poland, ba cu French accent, ba cu
Russian accent, acu’ din Brasil. In engleza tinutul meu se cheama Leekonia. E
in Romania. Ca si Transilvania.”
“Oh, you’re from Romania.” Io mor cand ii aud
p-astia cu OH! WTF inseamna Ou?
“Da, Romania, ca ne-au cucerit si civilizat THE Romans. Ca si pe tine,
dealtfel, Mrs Londinia. Spune-mi, asa, intre noi fetele fie vorba, ridici anul
asta restrictiile de munca pentru romani? Macar pentru astia amarati, vai de
mama lor, daca pentru aia cu Hai Li Schild nu se poate.”
“Nope. Ma mai gandesc. Ca poate ne invadati la cules de praz pe motiv de
azil politic ca va asupresc aia din Transilvania.”
TO BE CONTINUED. Poate.Mai intai sa ma satur de somn. Ca sunt si-n
concediu.
:))))
RăspundețiȘtergereEnjoy London!
Esti mortala, pe cuvant! Te pup
RăspundețiȘtergere