THE Voyage sau Calatoria cu "C" mare de tot

Na, gut, Leute, ma hotarai sa particip si eu la un concurs. Nu din ala care rimeaza cu urs, ci unul pe bune, pentru bloggeri. Asa ca o provocare. Asa ca sa vad unde ma poarta si calatoria asta de initiat in ale blogger-elii.

Concurs organizat de Cristian China http://chinezu.eu/2013/07/15/caut-colegacoleg-de-blog-pentru-chinezu-eu/ inspirat de Campania Heineken “THE Voyage, Legendary Travelers wanted” https://iframe3-ro.heineken.com/resources/voyage.2013/pdf/Regulament_Calatori_Legendari_din_Social_Media.pdf.

Miza campaniei Heineken? “O calatorie legendara, inovatoare, progresista” cu premiu speshal (sic!): un SPACE TRAINING (mai corect un Training for Space ar fi fost, antrenament de pregatire pentru Spatiu). “Provocarea lansata bloggerilor ii vizeaza pe cei aflati in cautare de experiente unice, extraordinare, care se intampla o data in viata.”

Credeam ca de fapt, se refera doar la primul premiu si anume la a te invata sa te orientezi si sa te descurci in spatiu…l asta, mai apropiat. Iar cum mie inclusiv sa imi pui o harta din aia de masina de la A la Z in mana ca sa ma descurc cu ea pe pe strazile Bucurestiului mi se pare o provocare, initial am zis ca I’m in, count me in!

Dar mi se pare, sincer, prea ambitioasa pentru nivelul meu de aventuriera, pentru ca una dintre cerinte este: “sa posteze pe blogul si pe pagina de Facebook minim un articol despre cea mai aventuroasa calatorie pe care au realizat-o, facand o asociere cu […] episoadele “Dropped” (=Picat ..din spatiu as adauga eu)”. Iar cum eu in afara de productia personala din scutec (bebel  crescut la tara fiind) nu am mancat nimic mai aventuros de fel, iar cum nu am ajuns nici macar in Australia cea visata, nu cred ca co(sic again!)respund cerintei. In plus, nu trimit castigatorul si pe Luna (sau macar mai aproape de ea), doar ii fac antrenament pentru Spatiu.

Asa ca zic io, ma potrivesc mai bine pe cerintele “pamantesti” ale domnului CC with a catch, care-si cauta coleg/a de blog, si anume “Scrie pe blogul tau despre importanta unei calatorii initiatice, pe care trebuie sa o faci cel putin o data in viata. Poate sa fie o calatorie geografica, una sufleteasca, una spirituala sau cum vreti voi sa fie. Doar sa inteleaga toata lumea ca este o calatorie in urma careia inveti enorm si care te ajuta, la final, sa te schimbi in bine.”

Iar cum in cazul meu o calatorie sufleteasca si spirituala nu a putut merge decat in paralel sau ca si consecinta a unei calatorii geografice, mai ales solo, trebuie sa le descriu impreuna, nu?

DEX defineste CALATORIA drept “Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat)”. Desi disputata, o teorie presupune ca originea cuvantului vine de la “cale=>latină caballus=>vb. *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvântul călător "persoană care merge călare" și, mai târziu, "persoană care călătorește".

Cea mai “aventuroasa” prima (nu singura, da?) calatorie din viata mea ever a fost cand am emigrat prima data, desigur. La 19 ani. Din Slatina, Olt, la Sibiu, Sibiu. Cu trenul Sageata Albastra, nu cu calul. Pe vremea cand se intra doar cu examen de highly skilled immigrant si viza de flotant pe pasaport (acuma ca m-am maritatara cu un sibian, am primit cetatenie!). Trist ca nu avusesem viata de liceu traind in casa cu doamna Elena Ceausescu, dar ce vida loca am trait in primii 2 ani de faculta (ca atata mi-a luat sa imi consum refularile), tulai, Doamnie! Eram numai in clube, bailando, biliardo giucando, tigari si alcool consumando, la examene picando, d-astea de tineret scapat de acasa.

Prin Sibiu, 2002-ish? n-aveam nici o treaba, purtam tricouri cu Mickey Mouse, blugi evazati, ma vopsisem in cap rosu turbat, I was living the life, man!”

Paralel cu asta invatam insa sa ma descurc singura. Sa nu imi mai faca doamna Ceausescu curatenie dupa mine tot timpul sub deviza pionieratului “tu invata, ca de nu, ajungi sa speli WC-ul la mine la scoala”, sa nu imi mai gateasca si sa-mi lase mancarea pe masa gata de a fi consumata la ore fixe, sa nu imi mai faca toate cumparaturile. Descurcandu-ma singura, am invatat in sfarsit sa mai depind  si de mine. Am invatat sa descopar in mine resurse de a merge mai departe, fara sa mai fug sa cer subit ajutorul sau sa mai traiesc in lancezeala stiind ca ma scoate altcineva din rahat de fiecare data. Iar in creier au inceput atunci sa se faca noi conexiuni, sa se arda neuroni din zone neexplorate anterior.

Drept urmare, am prins curaj si, cu o energie pozitiva debordanta, la 24 de ani am emigrat in Uca. Tot cu viza. Tot singura. Si cred eu, primii 2 ani de emigrare in Uca (2004-2006), atunci cand am fost singura, m-au intarit si otelit asa a la doamna Thatcher. Vorba cliseica a tatuajului Anjelinei Jolie “ce nu ma omoara, ma face mai puternica.”

vara 2004: cu biletul ala am intrat eu sa vizitez Houses of Parliament si eram asa mandra ca am ajuns sa intru in cladirea ce numai in pozele din carti la scoala o vazusem, de parca inventasem coada la pruna!

Am supravietuit primului zbor cu avionul din viata mea (io sunt din aia de la decolare inchide ochii, isi infige unghiile in manerele de la scaun, face o mie de cruci cu limba in gura si zice “Doamne, maica, ce-au mai inventat si astia” si se gandeste ca intri in avion ca minerii in mina, fara sa stii daca mai iesi). Am supravietuit si dorului de casa (zau ca 6 luni am plans ca-n aia cu ia-ti mireasa ziua buna, de la tata, de la muma, de la frati, de la surori, de la …nu stiu ce cu flori), si bronsitei, si astmului, si schimbatului de 5 familii (eram au-pair, aveam grija de copiii englejilor) pe motiv ca nu am acceptat sa fiu tratata ca un membru inferior al societatii, si aruncatului in strada cu bagaje fara nici un ban in banca sau buzunar.

Ok, si poate nu am ramas cu barca in deriva in mijlocul Tamisei, dar am batut in deriva strazile Londrei in lung si-n lat (de-aia nu mai aveam nici un ban in buzunar sau banca). Si am fost la cursuri de engleza cu profesori nativi (si cu studenti din tata lumea asta mare, de am simtiti cum e sa fierbi in “the multicultural melting pot of London” (oala de con-topire multiculturala) de am invatat in sfarsit sa vorbesc fluent si cursiv. Si ca sa-mi gasesc job (pentru a-mi asigura de-alea esentiale: acoperis deasurpa capului si ce pune pe masa), m-am adaptat imediat la piata muncii si am facut de toate cum am putut mai bine. Inclusiv curatenie in case din alea cu 8 camere, 5 bai, casa piscinei, casa cainelui, casa au-pair-ului, casa puricelui etc.

Castigam acum la scoala vietii libertate, independenta, pace si cadentza. Mi-am cumparat prima rabla din viata mea, cu cazarea si mancarea asigurate aveam multi bani de buzunar de cheltuit, legam prietenii cu oameni de peste tot din lumea larga. Cu unii am ramas pretenara pe viata, chiar daca locuiesc la capatul celalalt al Pamantului. Experimentam culturi diferite, mancare diferita, un stil de viata asa “fridom and liberty” cum zice Bidi.

Si eram tot prin calatorii mai apoi, prinsesem gustul: ba cu rucsacul prin Italia in 2005, (m-am indragostit iremediabil de Italia, am decis atunci ca intre Roma, Venetia, Pisa, si Florenta, aceasta din urma va ramane in sufletul meu cea dintai), ba cu barca prin Thassos in 2007, ba cu trenul “subacvatic” la Paris in 2008, (cu aceleasi cruci cu limba sa ma duca Eurostarul la destinatie), ba cu masina prin Zakytnhos in 2010, trai neneaca dupe cum urmeaza:

• Italia 2005 

Chiar ca non puoi aspettare! Ca sa calatoresc, desigur.

Mi-am luat de la gura pentru porumbei prin San Marco, Venetia

• Thassos, 2007: 

da, pe atunci eram blonda, plictisita de roscat, am fost candva si neagra a la Morticia Adams

Cred ca intr-o viata anterioara am fost pisica (a nu se citi CAT WOMAN), pur si simplu le  iubesc

Mi-am rasfatat papilele gustative experimentand chestii noi

Thassos e de vis. Punct.

ce va spuneam cu harta? Mai ales in limba greaca, da limba aia de am ratat iesirea de pe autostrada cat timp incercam sa descifrez EXODOS pe indicator!

• Paris, 2008: 

  

  in gara in Paris cu vesnica harta, cred ca as putea totusi sa particip linistita la concursul Heineken, ca zau is Dropped, bine, nu la fel de dropped ca soacra-mea care atunci cand i-a cerut socru-meu cel ratacit prin Bulgaria harta Europei, ea i-a dat harta cu Muntii Apuseni...

  
  

  

  La Tour Eiffel a 300 metres, l-am gasit totusi

• Zakynthos, 2010: 
  
  
  

  

  tot cu rucsacul in spate, da?

  
  

  

  Gerakas beach, formatiuni "lunare", deci pot sa spun ca am ajuns si pe Luna, aici pe Pamant

  
  

  

  Blue Caves

  
  

  

  Navaggio beach!

  
  

  

  Din nou un loc de vis, Navaggio beach

Candva, in acest timp, mi-a cazut in mana si cartea “Conversatii cu Dumnezeu” a lui Donald Neale Walsch si am inceput si evolutia spirituala. Nu mi-a mai fost FRICA de a ajunge sa ard in flacarile Iadului daca nu ma spovedesc sau nu imi fac o mie de cruci programate. Si mi-am reamintit de linistea, pacea si de experienta cu lumina aceea puternica simtite cand m-a calcat la 18 ani masina si pluteam spre greener pastures. Si am inceput iar sa cred: de data asta in mine ca parte din ceva mai mare si mai puternic care ne inconjoara.

Nu a fost doar o calatorie care m-a schimbat. Au fost mai multe care au contribuit de fapt la una mare, asta de viata. M-a schimbat in bine aceasta “calatorie” de viata pana acum? As zice ca da. Intr-adevar, nu imi mai gasesc locul, apartenenta, radacinile (am emigrat iar in Uca in 2008 si re-emigrat inapoi la Sibiu in 2011), dar ma simt mai puternica, mai descurcareata. Sunt si independenta? Checked. Are fie-mea un model de incapatanare (sau cum zice tacsu “de a da din coate sa se strecoare ca sa reuseasca asa ca oltenii”) cu de la ma-sa citire? Oh, yes she does. (Calatoria de a deveni mama si a creste un pui de om  a fost de departe cea mai life-changing din ultimii 2 ani, am fost fortata sa invat ce este rabdarea in conditii “optime” de desfasurare a activitatii de manager copil.)

Intre timp, va recomand cu multa caldura sa va luati cu –cu!raj inima in dinti si sa pasiti in afara zonei de confort in care poate va aflati, de ex: daca sunteti absolventi de liceu si vreti sa dati la faculta, mergeti fratilor in alt oras, plecati de la mama de acasa sau riscati sa deveniti niste putori egoiste cum am fost eu in liceu, daca aveti 30 de ani + si stati tot la mama acasa, get out of there now, ca de' nu, vorba lu’ mama, nu va mai ia nici Dr..ulea de nevasta, daca va tot c..itzi daca sa plecati din tara sau nu, go for it! Nimic nu se compara cu testarea limitelor personale in scopul devenirii mai puternici, mai cu-cu!nostinte de viata, mai cu experienta, mai cu incredere in sine.

Si, ca sa incheiam o data, avand in vedere ca in continuare invart pentru Uca niste bani de colo colo si ma uit toata ziua la neste grafice financiare, io zic ca, as per below graph, a calatori fizic din punctul A in punctul B (cu calul, trenul, masina, avionul) nu are nici o importanta si nici o relevanta daca acea calatorie sufleteasca ce se desfasoara in paralel nu te ridica la o vibratie spirituala inalta. Asa ca astept cu mult interes sa vad pe unde ma mai va purta la vida loca. Am zis, am zis.

Grecia 2013, partea a II-a, Vourvourou, Halkidiki

No, gata. O facuram si p-asta. 2,400km parcursi cu masina, plecati in 19 iunie seara din Sibiu si intorsi acasa pe 1 iulie dimineata. Aproximativ 1,600EUR cheltuiti cu tot cazare, benzina, mancare, vigniette, vapoare, taxe de bac etc. Traseul a fost lung, obositor, (cu copilul de 1an si 10 luni in masina pe distantele astea nu mai facem), dar si foarte variat si plin de activitati: Sibiu=>Bucuresti=>(dormit 1 noapte)=>Sofia=>(dormit 1 noapte la Fashion hotel)=>Vourvourou, Halkidiki (7 nopti la Hotel Thalassokipos)=>Sofia (iar 1 noapte la Fashion hotel)=>Bechet (am trecut cu bacul la mamaie sa o vizitam, am dormit 1 noapte)=>Slatina (dormit 1 noapte)=>Sibiu!!! (dormit de curs din gura de cand am ajuns si pana in prezent cand scriu asta)

Stiti din prima parte pe unde ne-am oprit, asa ca azi ne axam mai mult pe impresiile de vacanta cat inca mai sunt la cald, din Vourvourou.

Noi am mers pe ruta rosie cu 2 opriri peste noapte, nasii nostri pe ruta verde, prin Macedonia, mers dintr-un foc plecati de la 12 noaptea din Timisoara, dar insotiti de alti prieteni, noi am venit singuri si am preferat sa nu mergem noaptea cu copil mic prin tari straine.

Locatia hotelului Thalassokipos ne-a intrecut asteptarile: cocotat pe varf de deal, ascuns printre maslini, leandri si tufe de lavanda, ne-a oferit cele mai pitoresti imagini din concediu. Pe langa faptul ca ne trezeam si adormeam cu peisajul de mai jos, luam aerosoli pe balcon, era si foarte liniste, iar faptul ca aveau micuta lor plaja privata la poalele dealului ne-a ajutat enorm cu asta mica ce tot cerea la apa, apa, apa inainte de nani. 

vedere de la balconul "nostru", Thalassokipos hotel

 Terasa lor de la barul hotelului (unde nu servesc decat pizza si placinte cu feta sau spanac ca papa), la randul ei cocotata pe la mijlocul dealului, ascunsa printre maslini, era vizitata de foarte multi turisti necazati acolo, dar care cautau muzica buna si atmosfera intima, departe de agitatia din sat. Am cautat si noi atmosfera intima intr-o seara in care am pus-o pe fie-mea in hamac cu tableta in brate sa se uite la desene cat sa bem si noi un vinisor asa, romantic, dar cand a cazut fie-mea din hamac si a inceput sa-i urle trompeta intre maslini cred ca i-a trezit si pe calugarii de pe muntele Athos din vecinatate.

Nu mai vorbim de stres cu scarile fara numar fara numar, chiar nu a fost foarte child friendly hotelul

Terasa barului de la hotelul Thalassokipos

Vorba sotului meu am platit de fapt “pay-per-view” (platesti ce vezi, ca la TV) 60EUR pe noapte, ca in mare conditiile din camera nu au fost stralucite de banii astia. Pentru familie cu copil nu numai ca nu au avut tarc copil sa ne ofere si ne-am carat noi cu al nostru dupa noi, dar nici patul nu era dublu, erau 2 single-uri lipite. Pe sub paturi se decojisera tabliile, plasele de tantari aveau niste gauri in ele de ne-au macelarit dusmanii cu tot cu Raid-ul din priza si uleiul de pe corp, apa in baie nu venea cu presiune, la un moment dat s-a oprit de tot cand au fost multi cazati in hotel. Dar, curatenie facea tanti zilnic, bucataria era dotata cu toate vasele necesare, Lidl-ul din Nikiti ne-a salvat pentru mic dejun si pranz sau cina, mancam doar 1 data pe zi la restaurant. Mai precis la taverna Gorgona (=Sirena, chiar are o statuie cu sirena la intrare) prima pe stanga chiar din sat Vourvourou unde am mancat cea mai buna mancare cat am stat acolo, chit ca nu scapam sub 44-53EUR la o masa http://www.halkidiki.com/gorgona/.

Satul Vourvourou se intinde mult si bine pe plaja, nisipul fin, apa mai mica la mal cat sa se joace copiii. Am gasit noi si plaja Fava (directii si poze descrise aici https://www.facebook.com/media/set/?set=a.605728152781113.1073741835.596076673746261&type=1) care este descrisa ca fiind cea mai exotica din Vourvourou, dar cum avea pietre in loc de nisip si apa adanca la mal, nu ne-a impresionat prea tare. Asa ca am ramas clienti fideli plajei Karidi: nisip alb, fin, apa mica mult in larg cam ca la Mamaia, stanci, copaci pentru umbra, fara muzica tare si baruri din 3 in 3 pasi.

FAVA Beach

KARIDI beach

Cum copilul a inceput sa se plictiseasca de atata mers cu orele la apa si la nisip de 2 ori pe zi, de nu-i mai ajungea programul de “piatra mica intra-n sticla/piatra mare pleaca-n mare” (faptul ca am fost si singuri, fara alte familii cu copii, a fost iar un minus in concediu, ca fie-mea ma tot intreba de “pii? Pii?”), am fost si cu vaporul in mini croaziera la Muntele Athos pe bratul vecin ca sa mai treaca o zi. 

Am plecat din Ormos Panagia cu ditamai “bhaca” cum ii zicea fie-mea, am hranit din zbor (al lor, nu al nostru) pescarusii cu gogosi la 2EUR bucata, am baut cafea greceasca, am vazut cu binoclul manastirile de pe Athos si ne-am mirat ca erau dupa calendarul bizantin cu 13 zile in urma noastra, dar cu 3 ore inaintea orei noastre (26 iunie la noi=13 iunie la ei, dar ora 1pm la noi era ora 4pm la ei, ora noastra insemnand si ora Romaniei, ca era aceeasi ca in Grecia), ne-am plimbat prin portul Ouranoupolis cautand o icoana in care Iisus zambeste si are o expresie calda, de iubire a semenilor, si nu am gasit nimic, am dansat apoi pe vapor cu grecii si romanii si engleJii in cadrul programului artistic oferit de 30EUR de persoana biletul. M-a marcat cat de frumoasa era grecoaica ce dansa in program, cu tenul ei perfect, pielea bronzata uniform, ochii negri, parul negru, ondulat.

Cum alaturi de copil am inceput sa ne plictisim si noi, am mers cu masina si pana in Neos Marmaras (la vreo 30km de Vourvourou) unde aveau sa se cazeze nasii nostri, in speranta ca vom gasi acolo croaziere mai interesante. N-am gasit. Am mancat si acolo bine la taverna cocotata chiar pe dealul din port, acolo de unde plecau vasele de croaziera sau taxi-urile pe apa catre hotelul de peste garla, nu acolo unde erau vasele pescaresti. Plaja din stanga portului era ok, tot fara nisip fin, dar pietricelele erau micute, rotunde, numai bune la exfoliere, iar apa mica la mal, dar mai rece decat in Vourvourou. Ne-am pierdut un pic cu masina pe strazile groaznic de abrupte din orasel, dar ne-a atras faptul ca era “viata” acolo: multe locuri de papa, 2 farmacii, magazine, trenulet pentru copii.

La intoarcere am reusit sa facem mai multe poze in Sofia la Fashion hotel, fie-mea s-a imprietenit cu simpaticul barman Kiti (cum ii zicea ea lui Kristian), dar cum nu are nici 2 ani nu m-am alarmat prea tare de data asta de alegerea ei. Ne-am dus un pic si pana la Paradise Mall in Sofia, cica cel mai mare din Bulgaria, ca era la 5minute de mers pe jos de hotel. S-a ales si Mukallita cu un parfum de acolo, d-ala pe bune, nu la mostra, da?

Din Sofia am mers apoi la Bechet si am trecut cu bacul in port la mamaie, de am avut parte si de mini croaziera pe Dunare. Am asteptat de la 12am la 2pm sa vina bacul romanesc sa ne ia, ca eram doar 3 masini la rand, dintre care una din ele ne-a si palit usor pe bac in carligul de tractare remorca, ca cica ii sarise olteanului masina din viteza (la ce si-a auzit de la mine ma indoiesc ca o sa-i mai sara vreodata ceva din ceva). S-a distrat fie-mea la maxim cu puisorii pufosi, cu Pitu (=pisu), cu Ham-ham, a cules rosii din gradina, s-a udat leoarca in ploaia care a inceput de cand am pus noi picior in Romania iar si care ne-a urmarit pana la Sibiu!

Am raspuns invitatiei de a fi oaspeti si am dormit la mamaie

Duminica am mers la Slatina ca sa-si vada bunica nepoata, i-a facut fie-mea o demonstratie de dans si cantec pe muzica greceasca, am mai dormit si acolo o noapte.

Iar luni, 01 iulie 2013, am revenit la “oaiele” noastre. In Sibiu.

In principiu, a fost ok, (incomparabil superior concediului din Olimp, Ro, de anul trecut, chit ca si acolo am dat 200Ron pe noapte la cazare fix pe plaja), dar “I didn’t fall on my back” (n-am cazut pe spate, cum zice Bidi) cum a fost cand am mers in Thassos de exemplu. Insulele sunt mult mai faine decat continentul, asa ca deja urmatorul concediu il planificam in Creta, cu avionul, la un all inclusive, cu inchiriat de masina, ca sa nu ne mai hamalim.

The End.

Mukallitzii in 'turneu' - vacanta de vara - Grecia, 2013 reloaded partea I

Am plecat toti Doamne si toti trei in concediu de la Sibiu la Vourvourou, Sithonia, Halkidiki.
Cu masina. Nebunie curata (pentru noi, privind acum in urma cele 48 de ore de drum, noroc cu tableta legata de tetiera scaunului din fata cu snurul de la sutien costum baie la care s-a uitat fie-mea la desene animate - Finding Nemo de vreo 10 ori!- dupa epuizarea resurselor alimentelor interzise: popcorn, sticks=uri, bruschetti etc) cu copilul de 1an si 10luni dupa tine: Sibiu-Bucuresti, Bucuresti-Sofia, Sofia-Vourouvouru ( Halkidiki, Grecia).

                                              Bucuresti, EXPOZITIA "THE HUMAN BODY"

Prima oprire, la sora-mea, in Bucuresti. Cat timp a facut ea un mic babysitting cu pilu' eu m-am dus la muzeul Antipa pt controversata expozitie "The Human Body". Da, aia cu cadavrele unor chinezi inmuiate in nush ce solutie, si "stafidite", "cauciucate" pentru expunere in fata admiratorilor (la milimetru distanta de ei, nefiind inchise in vitrine), in numele stiintei. Controversa? Ale cui sunt corpurile? Au fost de acord oamenii aia sa aiba putzele expuse? Au fost donate de rude sau au fost cumparate? La asta, adaug si ce am simtit eu, si anume frustrare ca erau expuse fie aruncand o minge, fie jucand darts, fie tinandu-se de maini spre amuzamentul copiilor sub 10 ani: "Tati, aia doi au murit dansand! Ha ha!"

De necontestat faptul ca intri mai dezinformat, dar iesi otzar mai destept de acolo. Ceea ce inseamna ca in numele stiintei, la 50lei bilet intrare si 54lei cartea cu poze la iesire, expozitia isi atinge scopul de informare a maselor.

#thehumanbodyexhibitionbucharest definitely worth it!

poza salvata de aici http://www.antipa.ro/categories/55/pages/296

Vezi cu ochii tai cele mai mici oase din corp, cele din ureche, vezi structura unui os, stai nas in nas cu sistemul digestiv si afli ca desi mancarea trece prin esofag in 2-4secunde (mie cand mi-e foame cred ca si sub 1 secunda!), cand ajunge in intestinul gros sta intre 8-10ore acolo, pana la 2-3 zile, vezi si tu unde e situat ficatul, cel mai mare organ intern, te sperii cand vezi un ficat cirozat si juri in gand ca nu mai bei nici pic de alcool, nici.o.da.ta. In plus, cand vezi si organele expuse cu cancer, intr-adevar iti arunci in cutia de la iesire pachetul cu tigari si promiti iar ca nu vei mai fuma niciodata.

Iar cand ajungi la sala cu aparatul reproductiv si vezi cu ochii tai cum arata ovarele, uterul, trompele, iar apoi embrionii expusi de la stadiul de marimea unui bob de fasole pana la un fat de 30 saptamani (ma intreb oare daca erau avorturi facute in China din cauza ca cica nu ai voie sa-ti faci al 2-lea copil daca nu ai bani sa-l platesti?) Te minunezi iar de miracolul crearii vietii si cat de exact este gandit totul pentru asta.

De fapt, cand am vazut si sistemul nervos pe un creier completat de terminatiile nervoase ascunse sub coloana vertebrala expuse pe un alt cadavru, precum si reproducerea impresionanta a sistemului vascular cu cei 145,000km de vase, m-am gandit ca Dumnezeu (in orice forma il intelegem noi) trebuie sa fie un inginer geniu. Si, lasand la o parte socul de a vedea cadavre ca un student la medicina, nu poti sa ramai indiferent la miracolul vietii si minunatia din noi. Bine, faptul ca sunt vreo 7 miliarde de astfel de minunatii pe Glob in afara de tine, ridica semne serioase de intrebare de tip "si, totusi, ce cautam noi aici, ce vor 'astia' de la noi, care e scopul pana la urma?"

Anyway, concluzia, trebuie sa ne respectam corpurile, viata din noi, sa traim sanatos. Cum? Pai cum zicea mosulica cel cocosat la iesire din expo "trebuie sa bei vreo 2 litri de vin rosu pe zi, astia nu stiu nimic".

Asa ca, daca treceti prin Bucuresti pana in 30iunie, merita sa vedeti expozitia, cu conditia sa nu folositi deloc tel mobil ca va cearta cu spume "baiatul de la Respirator" cum s-a recomandat el insusi! 

SOFIA, Bulgaria 

A doua oprire la plecarea din Bucuresti, a doua zi, a fost Sofia. Am ajuns obositi pe la 9:30pm, dar ne-am trezit cand am ajuns sa ne cazam la hotelul Fashion. Ce e asa special? Pai e tot numai in alb si negru, foarte modern, cu design unic se lauda ei. Pe mine ma incanta mult mai mult culoarea si veselia decat modernul, dar nu pot sa neg ca a fost interesant.

In primul rand poti sa inveti copilul 2 culori: alb si negru. Uite, mami, scaunele: spatar negru-sezut alb.Hmm, unde s-a ascuns 'pilu, dupa perdeaua alba sau dupa draperiile negre? Hmm, unde a varsat 'pilu laptele? Pe fata de masa alba sau pe masa neagra lucioasa? Oricum ar fi fost, nu conta, ca laptele devenea parte din decor.

Mancarea la cina a fost excelenta, atat ciorba de perisoare (ce mici erau, cat jumatate ou de prepelita!), cat si puiul marinat la gratar. Si ieftin, 20leva (10eur) 1 ciorba, 1 portie pipet de pui, cu tot cu 2 beri si bacsis. Am zis si noi Merci cum ne-a invatat ospatarul, ca pe bulgareste nici o sansa: ce nu rup bulgarii boaba de engleza, dar ce nu rupem noi, romanii, boaba de rusa, sarba sa ne intelegem un pic cu ei.

In camera de 39eur pe noapte am avut niste mici momente de impresie artistica dupe cum urmeaza: cat de lat era patul, de am putut dormi toti 3 in el fara sa ne mai dea fie-mea picioare-n gura cand se rasucea ca acele de ceasornic intre noi, cat de lipsa era cabina de dus si faceai dus direct pe gresia neagra, in fata wc-lui, iar la piece de resistance geamul din tavan pana jos in podea ce separa dusul de dormitor. Adica da, in loc sa te uiti la tv cand stateai in pat, te uitai la tati care dansa in dus ca la un peste in acvariu. Nu mai vorbim de inhibarea totala cand statea mami pe buda, iar tati ii facea poze prin geam ca sa o enerveze!

#fashionhotelsofiabulgaria definitely worth it! depistati WC-ul! mai multe poze hotel aici http://www.booking.com/hotel/bg/fashion.

 ZOO, Sofia

Ziua trei, vineri, am dus-o pe Mukallita mica la Zoo Sofia, ca doar era la 5 minute cu masina de hotel Fashion. Infiintata in 1888 si intinsa pe 36 hectare (noi am abandonat dupa 2 ore de vizita) se lauda ca adaposteste peste 1000 de animale, 244 de specii. Si zau ca, am vazut acolo specii de nu le-am recunoscut. Desi nemodernizate, custile erau mari si cat mai aproape de mediul lor natural de abia vedeai animalele printre tufe si copaci.

Mukallita Jr s-a distrat de minune! Asta pana a muscat-o de deget cac-cac (ratza de la Quack Quack) ca i-a smuls niste paine din mana.

#sofiazoo great day out

  Iar palaria o port invers ca sa stea pe clama de par!

 Destinatia: Vourvourou, Sithonia, Halkidiki

Plecati la pranz din Sofia, cu vreo 5 opriri pana la destinatie (inclusiv la delicioasa papa de la Happy Grill in apropiere de Kulata, ca de la OMV fie-mea nu mai mananca nimic!) am ajuns vineri la 7:30 seara la destinatie, plecati de miercuri de la 5:30 pm din Sibiu!

Caldurile nu sunt mari, monser, apa e calda, nisipul alb si fin, caracatita la gratar si puiul la rotisor delicioase, pe fie-mea nu o mai pot scoate din apa... Ne revedem cu album foto complet si impresii finale dupa pauza, in 1 iulie! Ti pup, pa-pa!

#beautifulviewvourvourouhotel de la "noi" de pe balcon http://www.thalassokipos.com/photos_en.php

#karidibeach Plaja Karidi

#karidibeach

#favabeach get directions from Facebook photo album https://www.facebook.com/media/set/?set=a.605728152781113.1073741835.596076673746261&type=3

Mai multe poze aici https://www.facebook.com/media/set/?set=a.605728152781113.1073741835.596076673746261&type=3

Cu Mukallita junior la ferma Cornatel, Sibiu

Daca sunteti parinti de Sibiu, mai ales de pici mici, stiti deja ca e penurie comunista de chestii de facut cu ei, in vederea dezvoltarii armonioase (a se citi in vederea consumarii si secarii energiei nucleare din dotare in afara perimetrului casei, la randul lui micsorat la patratul din fata televizorului). 

Asa ca, daca esti parinte de Sibiu, stai mereu cu antenele pe receptie, doar doar mai prinzi o stire despre un loc de joaca pentru pitici, un grup de activitate, un parc, o iesire, o maslina, o atentie.

Iar, daca esti copil cu parinte de Olt si parinte de Sibiu, vei vedea ca in timp ce ala de Sibiu scoate  molcom si ocazional antenele pe receptie, ala de Olt se baga si-n seama cu tupeu si scoate apa si din piatra.

Asa ca eu, mamica de Olt (hmm, idee de grup Feisbuc), anul trecut in vara m-am bagat in seama. In drum spre  Tichindeal la vizitarea de weekend a socrului din dotare, la care mergeam sa vedem stupii, albinele si orataniile din ograda (=5 caini: 2 lup si 3 corciti, aciuati de prin sat), am inceput sa scanez de plictiseala in masina cladirile de pe marginea drumului. 

Si, la intrarea in Cornatel, (cand iesi din Sibiu pe Dealul Daii tat inainte tzeava sau atza cum zice parintele de Sibiu), imediat cum am lasat in dreapta podul ce duce in sat, iar pe stanga un robinet de apa la un zid alb de stau oamenii cu masinile la coada sa ia apa de acolo, am vazut apoi in dreapta 2 umbrele colorate la terasa de la barul din sat (anul asta sunt galbene, a la Bergenbier), iar imediat pe stanga, in curba, fugitiv, cu coada ochiului, o poarta mare metalica vopsita albastru deschis. Prin poarta deschisa am vazut o vaca, un cal si niste copii.

"Stooop! Trage pe dreapta!" Frane, urme de cauciuc ars pe sosea, cruci urmate de vocabularul ardelean de rigoare "Nu esti sanatoasa la cap!" (inca mai lucram la asimilarea injuraturilor oltenesti). 

Tot io: "Fra, taci ca cred ca vazui o ferma." 

Mukallul: "O sa fiu eu, da' ce puii mei puteai sa vezi intr-un sat!?!"

Io: "Taci, fra, ca era de copii, intoarce masina."

Mukallul: "Adica acolo se cresc copii?" (sarcasmul Mukallului meu este delicios, mai ales cand il aplica pe mine)

Si, cu tupeu si bilet (tip donatie) de 10 lei/persoana, am intrat cu copilul in brate, ca nu stia merge atunci, la ferma Cornatel. Pe atunci nu gaseai foarte multe, erau doar niste grajduri cooperatiste comuniste in paragina, dar pline de animalute cu mult spirit de echipa ca tare vesele mai erau: iepuri, magari, cai, ponei, vaca, gaini, gaste, capre, oi, chiar si o caprioara! 

Anul asta, pe langa grajdurile comuniste, si-au tras oamenii un mic Arka Park Paltinis in miniatura, ca doar e adaptat pentru copii (de la 6ani in sus am inteles), cu traseu exterior si loc de joaca interior (destul de periculos la prima vedere asta din urma), lucreaza acum sa termine bucataria ca sa dea drum si la mancatorie, fac si niste camere de cazare. Si-au facut si site http://www.fermascoalacornatel.ro/FermaScoalaCornatel si ii gasim chiar si pe Facebook https://www.facebook.com/Fermascoalacornatel, iar blogger-ul B. Brylynski il descrie "paradisul copiilor"!

Si, cum sunt copil crescut la tara, cu gainatzi de rate si gaini pe talpi, cu mucii-n brau, dar fericit printre boboci si pui, de data asta ii subscriu lui BB, chiar e paradisul copiilor! (Si nu numai, dar faptul ca m-am bucurat si eu ca un copil, ramane secretul nostru.)

Si ce daca pentru astia mici 0-5 ani nu sunt leagane si topogane si la prima vedere te descurajezi cand vezi paragina grajdurilor, ia priviti cum am scos noi duminica, 9 iunie, apa din piatra, stand bot in bot cu toate animalele (nu uitati sa veniti de acasa cu mere, morcovi, paine si zahar cuburi pentru ponei) impreuna cu alti parinti si alti copii, un excelent mod de socializare:

Mai multe poze gasiti in album pe https://www.facebook.com/Mukallita?fref=ts

1. Indopat puii cu paine de casa cu seminte

2. Indopat tzup=tzupii cu morcovi (de atunci mananca si fie-mea morcovi!):

3. Dat "salata" la bee, beee, (la noi si caprele si oile si tzapii si iezii si mieii toti sunt beee):

 4. Dat morcovi lui Gica, tzapul vedeta, pe care nu trebuie sa-l atingeti ca e in calduri si miroase a pipi (3 zile mi-am spalat mana cu clor si tot putzeam a...tzap in calduri):

5. Dat biscuiti, mere si banane cu tot cu coaja domnului Becker, care are 28 de ani! (pana la 30 traiesc, ne-a spus nenea de la ferma):

6. Hranit GaGa (Ladies), Cac-Cac (mac mac in engleza...), Clu-Clu-Clu (curcanul):

7. Admirat cei 3 boboci de gasca crescuti de o curca (inca nu intelegem la varsta asta diferenta intre puii de curca si puii de gasca, toti fac piu, piu, piu):

8. Experimentat viata animalelor inchise in custi in calitate de specia Giugiuka Magnifika:

9. Jucat cu Ham-Ham, Negrutz sau Pufulete, baietelul doamnei Betty, mama singura:

10. Si la piece de resistance, cireasa de pe tort, close-encounter terapeutic cu poneii:

Ca de la purtator nefericit de breton in ochi la alta bretonista, i-am dat Claudiei parul la o parte sa-si vada si ea puiul:

3 ore sambata si 3 ore duminica am petrecut cu animalele. Am dormit bine in weekend, am papat bine, a fost si soare. Asteptam deschiderea bucatariei in iunie 2013, precum si sosirea in 19 iunie a doamnei profesoare de initiere in calarie (fie-mii ii place sa stea in sa pe ponei la plimbare), precum si sa testam plimbarea cu caruta, tractorasul, mocanita (eventual tati sa faca muschi).

Si va asteptam si pe voi, o sa mergem des pe acolo vara asta!

Lucrand de acasa - pros and cons

Pana termin de citit cartea “Rich Dad, Poor Dad” 14.04.14 nici acum nu am terminat-o pentru ca m-am apucat de "Doctorat" in Parenting si am o carte de 520 pagini de citit despre tehnici de cooperare cu copilul etc. (“Tata bogat, tata sarac” – ca poate ma citeste si mamaie) care ne invata cum sa devenim milionari (mai bine zis ne cearta si ne explica de ce nu am devenit milionari pana acum), m-am gandit sa va explic cum sta treburile cu lucratu’ de-acasa, ca prea ma mai intrebati si invidiati.

Ei bine, nu m-am gandit niciodata ca voi lucra de acasa, mai ales dintr-o camera de bloc comunist, in cartier comunist, pentru clienti din Uca 14.04.14 adica fac outsourcing din Sibiu pentru fostul meu sef din Anglia, job-ul pe englezeste se numeste Credit Controller, iar pe romaneste Recuperator Creante, in engleza cu vorba si customer servis-ul, in romana cu bata din usa in usa. Dar, v-am mai zis, cum nimic nu este intamplator, mi s-a dat experienta asta, pentru ca, de fiecare data cand sotul meu se plangea de lucratul de acasa, (din 2008, pana in prezent) eu ma enervam pe el, invidiindu-l grosso modo.

Deci, in premiera (not) dupe cum urmeaza 14.04.14 avantaje si dezavantaje:

“La bloc” Tinuta de birou zilnica: pijamale cu pantaloni cu dungi de zebra, blugi, sosete anti-derapante de la Lidl, tricouri marca Lazy Days cu mesaje “work less, sleep more” sau “sleep, get your 5 a day”, peste care tragi sacoul ala de ocazii cand ai un conference call pe Scaipe; Transport: deplasarea shuncilor din camera A in camera B unde muncesti in 5 pasi, 30 secunde; Flexibilitate: incepi programul dupa ce iti bei cafea si ai scris tampenii pe blog, asculti ce muzica vrei, iti iei ce scaun de birou vrei, DAR mananci tot la birou ca nu mai iesi cu colegii de munca la sala de mese la pranz, si stai mai putin in pauza de pranz, ca doar mananci papa in bucataria de langa birou; Distanta: vezi punctul 3. + Mai apuci sa dai si cu mopul, sa faci si de haleala la puradei, DAR, daca puradelul este acasa cu muci si tuse, lucrezi cu el in brate, ca nu sta cu ingrijitoarea de urgenta; Distragerea atentiei: calculeaza si tu singur cat timp stai sa freci menta pe Feisbuc in timpul programului ca sa dai si sa ceri Like-uri pe la pretenari, cat timp iti ia sa mai bagi niste rufe in masina de spalat, sa le scoti, sa le intinzi la uscat; Sanatatea: ai timp de mers la gym (o-la-e, am zile cand nici nu mai ies din casa dupa ce intra Mukallita mika pe usa, de la cresa) atunci cand nu-ti amorteste piciorul de atata stat pe scaun; Time management: lucrezi mai mult (cateodata si pana seara la 11pm sau in weekend-uri daca tot ai laptopul la tine, mai dai o geana la e-mail-uri) ca nu te mai invita nimeni la pranz; Acces informatie “birocratica”, promovare in functie: daca nu te vad la fata, uita astia ca existi, nu mai stii cine ce menta mai freaca, astepti mai mult sa rezolvi o problema de serviciu, eventual uita sa-ti plateasca salariul daca au uitat ca existi, de promovare nici nu mai vorbim; Salariu: esti platit mai putin ca doar nu mai ai cheltuieli de transport, esti platit fix pentru zilele pe care le muncesti, nu tu belfareala cu zile platite de concediu odihna, concediu medical, concediu de muci verzi si tuse uscata cochil; Socializare (a se citi Izolare): Adio si-un praz verde colegi, pranzuri impreuna, team-building-uri, discutii aprinse pe “Romanii au talent”, asa ca, ca sa nu innebunesti ca salcamii lui Tudor Gheorghe, iti faci si matale un blog si iti latri frustrarile pe el;

La birou 1.       Tinuta office: costume, camasi, strampeni, pantofi, palton, poseta, curea, bijuterii, machiaj, parfum scump (doar nu-ti intoxici colegii cu esentzele de la taraba din mall), par aranjat; 2.       Transport: mers pe jos, metrou, tramvai, autobuz, tren, masina, benzina, uzura masina, abonamente, bani, timp intre 1h si 3h dus intors la serviciu; 3.       Flexibilitate: la 9AM buluc sa atingem legitimatiile la usa de la intrare, la 5:30PM spargem usa (dezavantajul aici fiind spargerea usii, nu ora); 4.       Distanta: vezi punctul 2. + Inghesuiala, timp pierdut, stres, bani cheltuiti, DAR, mai citesti o carte, mai asculti o muzica, mai atipesti si ratezi statia, more fun! 5.       Distragerea atentiei: calculeaza si tu singur cat timp stai sa freci menta pe Feisbuc in timpul programului, adauga pauzele (“lungi si dese/cheia marilor succese”) de tigara si de barfa. Mamaaaa, cata barfa si in Romania si in Uca! (macar in Uca era mai siropoasa barfa, ca cica aveam colege swingeritze care cautau cupluri pentru dunga-dunga), pe noi nu, stati linistiti, ca doar eram imigranti si nici sangele nu ni-l acceptau la spital sa-l donam, daramite sa mai facem si shiex in grup! 6.       Sanatatea: macar faci miscare cat mergi pe jos pana la metrou, cat alergi pe scari sa prinzi metroul, cat dai din coate sa incapi printre corpurile lipite, cat transpiri ca porcul (cum o fi aia?) strivit intre corpurile lipite; 7.       Time management: cafea, tigara, pornit sistemele, verificat e-mail-urile, pranz prelungit (cafea, tigara), sedinta, raspuns la e-mail-urile, cafea, tigara, 5:30pm spart usa ca la punctul 3, mai sus; 8.       Access informatie “birocratica”: in afara de sedintele secrete ale senior management-ului, in rest stii tat tat tat! Inclusiv ce job-uri mai apar inainte sa fie publicate in Newsletter-ul oficial!; 9.       Salariu: esti platit si pe adeverinta de “mana in ghips” de la medicu’ de familie, timp in care tu, destept, stai acasa si dai Like cu mana in ghips cu spor pe celalalt profil de Feisbuc, ala anonim, fara colegi de munca pe el; 10.   Socializare: colegii de serviciu devin o a doua familie, altfel trece ziua cand mai auzi o stire, o mai comentezi, mai iesi la o cafea, la o tigara, la o barfa mica.

CONCLUZIILE: caut coleg de munca de acasa, pentru socializare. In rest, nu ma plang, va salut din pijamalele cu pantaloni cu dungi de zebra pe ei! 14.04.14 un an mai tarziu de la postarea asta pot spune cu mana pe inima ca ideal ar fi sa lucrez macar 1 zi pe saptamana si in birou cu alti colegi, chiar e adevarat ca ochii care nu se vad prin remote desktop sessions se uita, obtii raspunsuri mai greu de la colegi, plus productivitatea pe meseria pe care o faci lucrand exclusiv de acasa este cu 50% mai mica decat de a lucra exclusiv de la birou unde 8-9-10 ore pe zi numai job-ul pe care il ai il faci. O mama este deja multitasker prin definitie, dar cand mai e si acasa se transforma in caracatita cu saishpe brate, nu sta locului ioc sau sa lucreze fix pentru servici, ca se pierde cu punctul 5 de mai sus. But, overall, I totally recommend si sustin lucratul de acasa al mamelor, mai ales ca in timpul concediului de maternitate au timp sa-si descopere si dezvolte o latura creativa pe care munca la servici o inabusa lamentabil. Descopera astfel cum sa munceasca in ceva ce le face fericite si nu pentru ca trebuie sa mearga robotic la servici.

Proiectele mele as working at home mum? Campania pentru Spitalul de Pediatrie Sibiu, "Copiii nostri, viitorul nostru!Implica-te!" (intermediere, voluntariat, promovare), campania SHOEBOX 2012-2013, (voluntariat, promovare), initiere 2 limbi straine noi (germana acum la B1.1 si italiana la A2), curs de calificare "Train the Trainer", curs Parenting "Parents' Toolshop" al lui Jody Pawel sustinut de Urania Cremene.

FLASHMOB
ONLINE initiat de Asociatia Work At Home Moms(link www.wahm.ro)

• Maria Pruteanu  http://scrisoricatreefrem.wordpress.com
• Oana Radu Jindiceanu http://mamaareblog.blogspot.ro/
• Liliana Bolbol http://whatsforlunchlily.blogspot.ro
• Ana Baias http://melaroana.wordpress.com
• Joe Popov http://ozzy.ro/
• Oana Mihaela Constantinescu http://mamicaactiva.wordpress.com/
• Valentina Roman http://valentinaroman.ro/
• Andreea Sfarlea http://www.casutafericita.ro/
• Liliana Hamurar http://www.calendarulmagic.ro/
• Alexandra Pintea Varnava http://ouzoland.com/
• Ana Maria Mitrus http://meseriadeparinte.ro/
• Cristina Ropotan http://imaginepeople.ro/
• Livia Caciuloiu http://liviacaciuloiuminea.wordpress.com/
• Diana Gamulescu http://micolino.ro/blog/
• Ioana Oancea http://ecomami.wordpress.com/
• Catalina Chingaru  http://sabienlesavon.blogspot.ro/
• Ramona Rac-Hristov http://blog.emma-antonia.ro/
• Madalina Voicu http://bioarmoniablog.wordpress.com/
• Sorina Butcu https://delirart.wordpress.com/
• Anca Balaban http://www.ancabalaban.ro/
• Celena Iordanescu http://celenaiordanescu.wordpress.com/