M-am mutat in Praziland pe mukallita.ro

VIZITATI-MA PE MUKALLITA.RO AICI

VA MULTUMESC PENTRU ACCESARI DE BLOG, VA ASTEPT ACUM IN VARIANTA MUKALLITA REVAMPED 

Despre 5AM coaching sau 5AM trazeishan (trezitul la 5AM) pentru Dan

Productivitate si Echilibru pentru oameni nerezonabili : organizat de incubator107 Sibiu

INCUBATOR107 Sibiu pe Facebook aici 

Azi m-am trezit la 5am. What? As in wtf were you thinking? Da, la 5am. Io, Careia inca ii mai curge din gura in somnul cel dulce de la 8am, Ala de ne cauzeaza sa ajungem cu fie-mea la gradi ca vedetele la ora 10am si intram in gradi pe furis, cu capetele plecate pe sub pancarta publicitara de 2m pe 2m "VA RUGAM SA ADUCETI COPIII PANA LA 9AM CA SA NE PUTEM DESFASURA ACTIVITATILE".

Te-a trezit fie-ta? Nope. Ceasul biologic al Mukallitei Jr. este pe 8am cand ii aud cirirpitul "Tezeshte-te ca iese soa-le-leeee!" urmat de "te azut sa te lidici?". Oh banumami! "Da, de tze?" si uite asa imi incep eu zilele.

"Unde a fotz, mami?" Si mereu raspund cu "la 'coala, mami." "Da, de tze?"

Ei, mami, azi m-am dus pentru un nene. Hopaaaa, devine interesant. La cafe Mojo. (da, de cand m-a vizitat fie-mea la Mojo cafe la cursul de parenting cu Urania Cremene, cand trece pe langa cafenea in drum spre biserica zice sa melgem putin "a 'coala." Acolo e scoala pentru fie-mea. Sper ca daca o invat de acum cum e cu "scoala" sa se plictiseasca pana la 14 ani si apoi in loc sa chiuleasca, chiar sa se duca la scoala pe bune. Am un plan!).

"Si tzine e nenea?" Il cheama Dan Luca. "Da, de tze?" (as in who... is Alice type of thing). Desi e sibian, am auzit de Dan Luca de la sora-mea din Bucuresti, care tot incearca fara succes sa gaseasca si ea un loc la webinariile lui Dan de la 5am. As in 5 de dimineata, ati inteles bine. El a organizat cursul de parenting de 2 zile cu Urania Cremene si ii multumesc Universului ca a aranjat atat de bine lucrurile in acest sens! Se cheama gandire pozitiva, innit? (sau cum am aflat azi de la o participanta la curs, daca e ceva negativ il intampini cu un "Nu sunt curios!", cat de tare e asta?)

L-am cunoscut deci personal. Si, ca si Urania, vine "la pachet": le are pe toate, dom'le. Da, da, si za brains si za sharm. Il felicit si il admir ca a gasit puterea sa scape de multinationala la care a lucrat in Bucuresti si sa isi urmeze drumul. Cititi si singuri, detaliat, ce face pe pagina lui http://5amcoaching.com/. Pe scurt, te invata d-alea cu productivitate, managementul energiei (ca nu mai e al timpului), coaching.

"no, ce-i aia coutsching, maica?" m-ar intreba mamaie Sabina, plutind cu barca prin inundatiile din sat, din Sud. No, mamaie, pe intelesu' matale, cand ai matale o dilema mare si o problema si nu stii sa o rezolvi, un coach e acolo sa iti puna niste intrebari inteligente, la care sa iti raspunzi matale singura si sa iei decizii si sa gasesti solutii singura. "Da', de tze?" s-ar auzi ecoul, stiu sa dau din vasla si singura.

Pai, mamaie, sunt din astia asa ca noi, uite cum sunt eu de exemplu cu discul fisurat de la stat prea mult pe scaun la birou si cu ochelari cu fund de borcan de chiorat pe calculatoare, de jonglam cu cariera, activitati extrascolare (gen limbi straine), familie, copil, de nu mai stim ce sa facem mai intai, cum sa facem, cand, vrem sa le facem bine pe toate si terminam prin a face multe si mai...necalitativ asa.

Asa ca azi, m-am dus si io (cu inca vreo 40 - cred- de oameni) la Mojo, de la 5:45am, pentru 2 ore, sa invat despre productivitate si echilibru pentru oameni din astia nerezonabili ca mine:

Dan cu tricoul Superman "ma trezesc la 5am"

Si am aflat, printre multe altele, ca Pomodoro e mai mult decat rosia din sosul de pizza, este o tehnica de time management, un fel de "pauzele dese, cheia marilor succese", cu mentiunea ca scurte, de 5 minute dupa 25 de munca sau 10 minute la 50 de munca (suna mai rezonabil a doua varianta).

In rest, chestii de bun simt, prezentate insa eficient ca sa ramana pe retina: despre cum sa iti acorzi tie timp in primul rand, dimineata, de unde si trezitul la 5am ca sa ai timpul asta (desi pt mine momentan dormitul cu spume pana la 8am, dupa 3 treziri somnambule pe noapte, este me time), apoi familiei, apoi serviciului, apoi familiei (timp de calitate, din ala de te uiti la Bambi 2 CU copilul si nu tu pe laptop muncind si copilul singur) etc.

Am facut si niste energisere amuzante (ma asteptam ca dupa Pomodoro sa apara energiserul cu pizza, dar a fost ceva mai interesant pentru trezire azi).

S-a vorbit si despre energie pozitiva si negativa, si despre autocontrol si disciplina, si despre vointa, ceea ce in interpretarea-mi proprie si personala a rezultat in potretul omuletzului nerezonabil (TM:) dupa un program de 5am coaching cu Dan Luca, de mai jos, realizat cu gaselnitele de prin geanta, culorile fie-mii:

Abia astept urmatorul eveniment de acest gen, sper sa mai fie, si la mai mare! Multumesc, Dan. 

Mukallita la Urgente

Da, mi s-a intamplat si anul asta. Ajunsei iar la Urgente. (daca va intrebati de ce scriu cu italics inspre partea dreapta este ca numai asa culcata, pe dreapta, mai pot sede pe canaiaua mea si vad mai bine ce scriu asa)




Sau mai bine cand termin cu italics rog pe cineva sa stea stramb si sa scrie drept...

Anul trecut am ajuns cu masina personala cu niste dureri prin burta similare celor cand inghiti o gaina vie si te racaie cu ghearele prin matze ca sa iasa afara. La cat am asteptat sa intru la Urgente mi-a murit si gaina. Si la ce m-a durut buca dreapta dupa injectia cu Ketonal a asistentei sictirite care m-a intrebat "ce cautati in Sibiu, sunteti in tranzit?" cand a vazut Slatina, Olt, pe buletin, am zis, Gogule, data viitoare mai bine stai acasa ca-ti trece de la sine cu un ceai de menta. 

Vineri insa, a fost alta mancare de peste. De vreo 4 zile ma tot sacaia o durere surda de spate. Pe fondul unei probleme mai vechi, din 2006, cand mi-a sarit in spate neanuntat un copilas, eu fiind in pozitia ciucit. Acelasi pocnit de bat s-a auzit. Aceeasi durere de urcat pe pereti. Tratament specific in Anglia: 7 zile de Ibuprofen si evitat miscari bruste si ridicat de greutati. 

2014, pe fondul unei vieti active de birocrata inraita, femeie de cariera cu curu' lipit de scaunul de la birou 7 ore din 8 (ca mai merg si la buda din cand in cand), care acasa devine couch potato si a facut gaura in canapea in timp ce scria pe blogu-i, completat cu un tras de dumneaei la aerobic de instructoarea care nu credea cand ii spuneam ca nu mai poate Mukallita (de parca eu sunt Ionica din poveste si strig "Lupul!" asa de-al dracu'), s-a intamplat ca cand mi-am ridicatara cele 16 kile de cochil la gradinita in brate, s-a auzit poc si trosc. S-au inmuiat picierili. Am rugat-o pe directoare sa-mi duca fetita la copii muscandu-mi din limba si buza de durere, apoi m-am prabusit elegant ca o pleasca pe canapeaua din hol.

V-am mai zis ca la nastere senzatia a fost ca tragi o halca de carne si incerci sa o rupi in doua cu mainile (nu incercati asta acasa in bucatarie, ca nu va mai vine sa nasteti natural). Ei bine, de data asta, senzatia era ca am o carpa in loc de spate si ca mi-o rasuceste cineva sa o stoarca bini di tat. Zau ca mi-au dat lacrimile de durere. Am ramas intepenita intr-un loc fix intr-o parte si, in ordinea prioritatilor, mi-am sunat asa: barbatul sa vina sa ma asiste si sa-i dau PIN-ul de la card-ul cu economiile de viata ca eu mor, seful ca nu pot sa prestez in ziua respectiva si apoi la 112 sa vina cu targa si cu macaraua sa ma scoata din gradinita fie-mii.

Dupa 10 minute luuuungi au aparut si cei 3 muschetari de la Ambulanta Sibiu. Cand l-am vazut pe baiatul ala tanar, ochisorii lui pana corbului, ca vine si ma intreaba cu calmul din lume: "spuneti-mi ce s-a intamplat" a intrat Mukallita de pe panic mode pe brave mode: mi-am muscat limba si buzele sa nu mai pis ochii de durere si, reamintindu-mi de respiratiile adanci din timpul travaliului, am reusit sa explic cu gratie despre trosc-posc si aoleul meu.

M-a convins si sa incerc sa ma ridic, m-am ridicat, am coborat scarile intr-un picior ca mama lui Bambi ranita. Na, ia si urca in ambulanta, Gogule. Ba cu hais, ba cu cea am urcat, ce intins pe targa, numa'n cur pe un scaun, aplecata in dreapta puteam sta.

Cand mi-a zis tinerelul ca sa-mi desfac pantalonii ca sa-mi faca o injectie cu algocalmin, am intrat iar in panic mode: uitasem in febra evenimentelor ca nu am pe mine chilotii mei pentru ocazii speciale Smurd, aia roz cu dantela neagra pe care scrie "GRUMPY BUT GORGEOUS". Asa ca ce sa fac, mi-a vazut boxerii cu broscute mici si verzi....Ca era luni si nu ajunsesem la boxerii cu vacute...(De azi inainte o sa umblu cu aia roz in geanta!) Cert e ca a avut o mana asa usoara, n-am simtit nici un ac, si ma pregatea in fiecare secunda cum trebuie sa pregatesti un copil: "vedeti ca acum intra acul, vedeti ca o sa va doara ca e substanta uleioasa". I-am promis o recomandare superiorilor lui, oare accepta postarea asta pe blog?

Ca sa sumarizam experienta memorabila: am asteptat in Urgente 2 ore, cu toate incercarile prietenilor sotului meu de a le convinge pe tantile alea sa ma vada mai repede. N-a fost rau, m-am amuzat cu o babette delicioasa, care mi-a povestit despre cum intri sanatos la Urgente si iesi pe targa (si cica chiar se perindau niste morti pe targa pe acolo, direct pe usile din fata, ca la noi) si despre cum nu ii lasa ea nici de-al dracu' sa-i puna sonda de urina. Tineti minte, ca sa va treaca timpul mai usor la Urgente cat asteptati, targetati o babette isteata si dezghetata si nu va mai trebuie nimic!

Au intrat si din aia smecheri care sareau cu ma-sa peste coada de la intrare, au intrat si persona...je medicale sub forma unei asistente muribunde chipurile de suferinta ca murise ta-su, sustinuta de inca doua colege, pe care au sarit ca somonii la momeala toate duduile din Urgenta sa-i faca vant cu evantaiul. Dupa 2 ore, cand in sfarsit am intrat si eu, si m-au asezat pe un pat cu o folie albastra murdara, si iar mi-a rupt curul cu un Ketonal o asistenta, (desi acum umblu cu prazul vopsit si am pasaport de Sibiu!) ajunsese tot cu tinerelul meu de pe Ambulanta, tatal asistentei respective, VIU! Resuscitat si live and kicking!

Am intrebat daca vine sa ma vada un Neurochirug sa-mi faca trimitere la RMN privat (la Pulisano 450lei, dar urgenta mea era doar cu programare peste 4 zile!, iar pe Somesului cu 350lei m-au primit tot cu programare in aceeasi zi). Canci neurochirug, asa ca am cerut voie sa eliberez jegul din pat. Mi s-a permis. Desi as mai fi stat sa vad ce face cu alea pe-acolo babetta mea careia ii venise si ei randul!

Am ajuns la RMN cu trimitere de la medicul de familie, singurul medic care mi-a palpat si spatele tare ca piatra pe ziua aia si mi-a prescris niste calmante de ma fac tot high (Mydocalmin 150 si Arcoxia 90). Nu prea am inteles eu de ce ma intreaba doamna aia pe formular daca sufar de claustrofobie, doar urc cu liftul de la bloc zilnic! Dear God, cand am intrat in tubul ala rotund, de mi se atingeau mainile de peretii lui, am zis, Gogule, asa trebuie sa fie si in cosciug senzatia. Ia inchide matale ochii, si asculta muzica din castile de pe urechi (ca m-au avertizat ca e galagios tubul magnetic, face ca pickhammeru'). Asa ca dupa un Tatal Nostru si un Inger, ingerasul meu si un Inevitabil va fi bine, am reusit sa ma relaxez si in cele 25 de minute nu a fost nevoie sa apas deloc pe pompa de urgenta din mana mea dreapta!

Vineri fiind, nu au putut decat sa-mi zica ce au vazut ei pe nu stiu ce L5 tesit, dar ca luni vin rezultatele de la Cluj, marti m-au programat la neurochirug Tanase parca il cheama, sa-mi spuna daca e de taiat sau de fizioterapie cu inot. Intre timp s-a documentat si barbatu-meo pe Gugle si mi-a aratat CD_ul meu vs cum arata hernii de disc operabile, nu pare sa fie cazul.

Pana acum, in unanimitate, parerile celor din jurul meu care au suferit sau au rude cu suferinte similare, au fost "nu cutit!" evita cutitul!" Du-te la inot. (Ma duc, dar nu stiu sa inot...numai bine, invat.)

M-au ajutat enorm pana acum plasturii aia mari cu ardei iute de pus pe zona inflamata si baile calde cu sare.

Si, desigur, sotul meu, care vad ca este totusi mai interesat de sanatatea mea decat de economiile mele din banca desi stie PIN-ul si imi pregateste baile calde cu sare si ma ajuta sa escaladez cada!

To be continued!

Postare fulger Review Hotel Caciulata - Calimanesti 14-15 martie 2014

La ora la care scriu asta (0:37AM 15.03.2014) sunt afundata intr-o gaura inconfortabila din patul matrimonial al unei camere comuniste, din hotelul "renovat" Caciulata-Calimanesti, o gaura dintr-o saltea care pastreaza mulajul a vreo cateva zeci de persoane care au stat fix atza in acelasi loc ani de zile si nimeni nu s-a gandit sa mai intoarca salteaua pentru redistribuirea greutatii si evitarea ...mulajelor de spate de om cazat. E o caldura in camera de crapi. Avem narile uscate si le tot ungem cu  ulei Vitamina A de zor ca sa putem respira. Fie-mea se invarte ca puiul la rotisor intre mine si tasu in sensul acelor de ceasornic, cu loviturile de rigoare in tzatze sau coitze dupa cum e cazul si ora.

A, si tocmai am observat ca barbatu-meo a disparut de tot din camera. Si a luat si cheile de la masina cu el si geaca groasa de iarna. Intr-adevar, gaura lui e mai mare. Aia din patul matrimonial, nu stiu la ce va ganditi, mira-m-as si n-am cui daca poate careva sa si-o traga in patul matrimonial, ca e in valuri sa-l ia dracu'. (later edit: mi-a picat fisa de ce canta Cabron de zor "eu si iarna sunt pe val", era cazat la hotel Caciulata)

Din ciclul scopul si durata vizitei, vorba lu' barbatu-meo "suntem de-a dreptul cretini, e a doua oara cand ne supunem chinului astuia si mai dam si bani pentru asta, dupa ce am jurat prima data ca nu mai punem piciorul!" Si-l pusaram iar! N-am eu imprimanta din aia cool sa scot postarea asta direct la cald si sa o lipesc maine in caietul de sugestii/impresii/reclamatii sau pe fruntea intepatelor de la receptie, cu gusa umflata in ele ca curcanu' in calduri.

Acum vreo luna am venit prima data aici la recomandarea unor amici din Sibiu (Nelutu, zau sa mor daca te-nteleg cum nu te-ai dus cu nervii pana acum) care ne-au zis de piscinele renovate si de hotelul renovat si ca ei vin des aici. Cum fie-mii ii place la piscina de nu mai poate ( a prins curaj si inoata cu aripioarele-i de peshte la 2ani si 7luni impliniti ieri), si cum in Sibiu la Neptun nu mai mergem dupa ce am primit in pretul biletului bacteria Proteus in 2012 si ne-am chinuit mult si bine cu infectii urinare dupa ea, iar in alta parte nu ai unde cu copilul, am zis hai sa incercam. 

140lei cu mic dejun inclus a costat prima cazare, camera dubla, dar cu 2 paturi separate. Cand le-am miscat ca sa le unim am gasit sub unul din ele CIOBURI mari si mici de la o veioza sparta si ascunsa sub pat. Dupa ce fie-mea patrulase desculta prin camera, pe covor. Despre jegul din baie nu va mai povestesc, l-am trimis pe Mukallul sa cumpere CIF si bureti si da-i Mukallito, spala dusul, chiuveta si WC-ul de 140lei pe noapte. Cu mic dejun inclus. Sa nu uitam.

La mic dejun normal ca nu ne-am incadrat in 20lei 2 adulti si 1 copil, doi au vrut omleta, jumatatea de om iaurt cu banzica. Ne-au taxat si la paine si la unt si la miere si la gem si la ceai si la apa si la aer si cred ca si taxa pe furculita am avut. Dar noi nu i-am taxat pe ei pe timpul de asteptare. Da, la restaurant, dupa ce zici primul WOW cand vezi ciorba de legume cu 3lei portia si zici mama, ce preturi comuniste, asa pentru pesionari adaptate, super tare!, dar ajungi sa dai la final 82lei pe 2 pulpe dezosate la 13 lei portia, 1 cefulica la gratar cu un sote de ciuperci, pileu fie-mii si lingura mea de mix de legume inabusite...la conserva (zau am ajuns in camera si de foame si eu si fie-mea am mancat impreuna o conserva cu porumb, covrigei, rondele din orez expandat), 1 apa plata mica si 100 de Whiskey JB (15lei parca), iti piere pofta de mancare data viitoare. 

(1AM - tocmai s-a intors barbatu-meo in camera, intra tiptil sa nu ma trezeasca, inca nu stie ca sunt pe muchie de pat ca fie-mea m-a impins pe marginea prapastiei)

De data asta am platit 120lei fara mic dejun cazarea. Iar intrarea la piscina pentru astia cazati tot 15lei de adult ca si aia necazati aici costa. Dar cand am venit la piscine fara sa avem cazare si ne-am chinuit pe la cabine sa ne dezbracam, dusulim, uscam, imbracam la loc, ca nu ai fizic unde sa bagi tot ce cari dupa tine, dulapurile cu cheie sunt useless), am zis ca data viitoare, adica azi, nu mai repetam greseala, ne cazam si coboram decent in halatele de baie si slapi si merem.

Mi-am uitat CIF-ul in portbagaj, asa ca nu am mai spalat jegul din cabina de dus si din chiuveta, am intrat toti (pe rand) cu slapii sa ne dusulim sub para de dus (care nu functiona mai sus-mai jos, dar se balanganea stanga drepata de a trebuit sa ma spal pe cap cu genunchii indoiti si  dansand in ritm de ...balanganeala de para de dus) asa de scarba sa punem talpa direct pe jos, desigur, si am impins presul ala de baie gri de jegos ce era, cu delfini indescifrabili, cu un bat ca sa nu-l atingem direct undeva in spatele WC_ului.

Cum pusca mea o fi aratat asta inainte de renovare nu vreau sa stiu, cert este ca e jeg, e cald de crapi (cica tot cu apa termala e incalzita si de-asta este fara numar fara numar), e galagie (camera cu vedere inspre Olt si munti inseamna centura ocolitoare pentru tiruri si camioane de deasupra caii ferate, iar frigiderul imi baraie in creieri!), e lipsa de confort.

Dar, piscinele chiar sunt misto, mai ales aia exterioara unde senzatia de a respira aerul tare de munte (cu tirurile mergand de zor) in timp ce plutesti ca balena in apa fierbinte este jeniala. Inauntru la piscine nu se poate respira, (pentru fie-mea mirosul de sulf califica piscina in categoria "piscina cale puti") e o caldura de simti cum ti se topesc oasele in tine. La jacuzzi apa are 38C si pana si eu, fosta bolnava de reumatism articular acut (dar actuala bolnava cu capu' si inima si tensiunea!) nu am putut rezista usor bulelor.

Concluziile: veniti la piscine, la tratamente, impachetari, masaje, DAR din ciclul "suffer any wrong that can be done rather than" be cazated here, mai bine chinuiti-va-tzi cu logistica de download-clean registry-upload haine si papuci si economisiti 140lei. Cu mic dejun inclus. Si 82 de lei cina.

p.s. dragul meu, imi cer scuze, in scris, in public, ca te-am convins (ca de fiecare data dealtfel) sa faci cum vreau eu si ne-a costat escapada romantica in 3 fix 230lei pana acum (vezi ca am platit eu din banii mei parcarea pana maine, 2lei a fost). Dupa ce citesti asta da si matale un Like ca sa se raspandeasca gratis reclama mai departe. Noapte buna. Te pup. Za-mi si mie ce citesti acolo, din gaura dumitale, pe tableta ca e lunga noaptea.

„ Mami, tati, nu o sa fiu fetita toata viata. Cum o sa fiu eu, ca femeie? - conferinta 2 Urania Cremene, 22.02.2014, Bucuresti

Acum ca am reusit sa termin postarea despre conferinta 1 "Eu vreau libertate, ai mei ma vor responsabil.", sa ne vedem mai departe de oaiele noastre cum zicea profa mea de engleza.

Descrierea acestei conferinte in agenda era: "despre cum sa cresti o fata, care sa ajunga o femeie implinita si cu incredere in propria-i persoana. Vei intelege diferenta intre stima de sine, imaginea de sine si ego-centrism.. Ce pastram din feminism, ce dam deoparte. Cum comunicam cu fetele si ce au ele nevoie sa auda. Care este rolul mamei si care este rolul tatalui in crearea stimei de sine la fete."

Eu am fata, dar tot nu am stiut ce sa le raspund mamelor de baieti care m-au intrebat "da' de ce e mai greu sa cresti o fata?" Ei bine, incet incet s-a conturat ideea prin informatii de tip: varsta de 18 ani este acum la 14 ani, se sar etape de dezvoltare, companiile fac profituri din crearea si exploatarea anxietatii la fete, (vezi revistele cu teste de personalitate tip "Cum sa fii o nevasta buna", "Cum sa fii buna la pat" etc) papusile si jucariile fetelor le creeaza o imagine despre cum ar trebui sa arate (vezi-o pe Barbie. Sau pe Cenusareasa. Si asta slaba. Care se marita cu un print bogat. Sau pe Alba-ca-Zapada care mananca portii mici de mancare din farfurii pentru pitici ca sa nu se ingrase. Si asta se marita tot cu un print bogat). 

Da, dar si la baieti se aplica astea, nu, ma veti intreba? Pentru cei care nu se joaca cu Barbie (ca le da ta-su cu ea in cap de frica sa nu fie cumva gay), sunt papusile Spidermanel tras printr-un inel de exemplu, cu muschi, pectorali, abdomen plat, curajos, fortos, ca baietii, nu? No, cica la fete insa, la 10% din fetele "albe" de la varsta de 7 ani incep sa dezvolte sani. No, d-astia nu mai are Spidermanel. Daca nu ma insel nici coitze nu are, ca mai e pana sa ajunga baietii sa puna mana pe reviste cu reclame la Viagra si teste de personalitate despre "Cum sa fii bun la pat." Daca mai adaugam si menstruatia (exclusiv feminina, da?) care incepe din ce in ce mai timpuriu in zilele noastre, precum si zestrea de dat la nunta (valeleu, valeleu striga Maria Tanase) cred ca suntem de acord ca e mai greu cu fetele.

Explica Urania aici, video intr-o pastila de parenting, la Itsy Bitsy, pe scurt, despre cum sa cresti o fata, referindu-se la faptul ca fetele cica isi folosesc ambele emisfere ale creierului si imbina logicul cu emotionalul (a se vedea despicarea firului in 14 specific fem...eiasca vs scurt-si-la-obiect-ismul barbatesc, ca asa ma enerveaza barbatii astia care se injura si 5 minute mai tarziu se impaca la o bere!), precum si la cum stima de sine a unei fete este afectata de imaginea de sine. (adevarul e ca noi ne bibilim mai des - as in zilnic- ca barbatii, deci la ei imaginea de sine nu are ponderea pe care o are la noi.)

• Self esteem - stima de sine, cum te simti tu, in interiorul tau, referitor la tine;
• Self image - imaginea de sine, cum crezi ca te percep ceilalti;
• Ego esteem - ego-centrism, convingerea ca tu esti mai bun decat cei din jurul tau

No, imaginea de sine incepe sa se contureze de la varste foarte fragede. Si eu si voi am facut asta, intalnind o fetita sau voi pe a mea cu replici "Ce fetita frumoasa! Ce rochita frumoasa! Esti mortala, superba! Ce ochi frumosi" etc. Nu cred ca a zis nimeni "imi place sa vorbesc cu tine" sau "imi place cum vorbesti". Si uite asa incepem sa alunecam pe panta validarii din exterior. (cel mai minunat video despre validare il veti vedea aici, merita 16 min, desi sunt relevante si doar primele 4). Si de pe panta validarii pe masura ce crestem, ne afundam invers proportional inspre gaura neagra a motivatiei externe, unde asteptam mereu sa ne zica altii cum suntem "mi-a zis sefu', mi-a zis mama", in loc sa ne apreciam si sa contam pe motivatia interna "ma simt bine cu bine, asa simt eu."

PRAISE. LAUDA.

Si pornind de la validare, firul conferintei s-a tesut apoi, firesc, pe controversata lauda de bine/nu miroase-a bine, mama ei. Aplicabila si pe fete si pe baieti, dar in contextul stimei de sine care creeaza mai multe dificultati fetelor, in general, s-a asezat foarte bine.

Lauda:

- accentueaza ceea ce simt altii: "mie imi place cum ai desenat tu";

- se pliaza pe cuvinte de genul: "bine", "frumos", "dragut";

- se concentreaza pe calitati exterioare: "destept";

- creste presiunea asupra unui copil: "sunt asa mandru/a de tine." si ghietul copil se va simti obligat sa mentina standarde ridicate mereu ca sa nu dezamageasca;

- dezvolta fie imaginea de sine, fie ego-esteem-ul, nu stima de sine.

Incurajarea, pe de alta parte, foloseste cuvinte descriptive care dezvolta motivarea interna. Motto-ul lui Jody era "Give children a D.I.P. a day!" sau pe intelesul nostru " A D.I.P. a day/keeps the doctor away" (un D.I.P pe zi ne scapa de doctorii!)

D.I.P.= Describe, focus on Internal and Positive.

             Descrie, accent pe Intern si Pozitiv.

Ex. "ai folosit vata sa lipesti pe foaie sa faci un om de zapada, si ai pus boabe de piper in loc de nasturi, foarte creativ, foarte interesant." in loc de "Bravo, mami, imi place cum ai desenat." 

Puneti accent pe calitatile interne, apreciati efortul, observati ce este pozitiv. Nu criticati, nu faceti ceva in locul lor, nu va angajati intr-o batalie pentru putere. Sau ca sa reformulez asta fara "NU"-ul ala pe care il blocheaza creierul, sa zicem atunci: reformulati critica si ajutati copilul sa vada singur ce ar fi putut face mai bine, ajutati-i sa duca la capat o sarcina cu un sfat "cateodata ajuta daca...", ofera-le exemplul tau "sa stii ca nici mami nu a putut de prima data, dar am mai incercat si data viitoare am reusit.", evitati bataliile de care-pe-care pentru ca va veti frustra amantoti.

Ce-l deranjeaza pe Alfie Kohn referitor la praise (printre multe altele) este ca lui i se pare ca "cea mai destructiva forma de lauda este cea care explicit tinde sa accentueze ce face copilul. Cand suntem sfatuiti sa "prindem copiii cand fac ceva bine" (a se citi: obedient) si apoi sa le oferim verbal un biscuite pentru catelus, asta este o incercare calculata de a-i manipula cu iubire conditionata." 

Din ciclul "you say it best when you say nothing at all" (cel mai bine o spui cand nu spui nimic), atunci cand entuziasmul unui copil este prezent in ceva ce face, ce te bagi tu ca musca in lapte sa strici momentul, nu e nevoie sa zici nimic. Exemple de la pagina 157 din cartea "Unconditional parenting":

INSTEAD OF SAYING… In loc de	TRY…Incearca
"I like the way you..." Imi place cum...	saying nothing (and just paying attention) Sa nu spui nimic (doar fii atent)
"Good drawing! I love those pictures!" Ce desen frumos! Imi plac la nebunie desenele astea	describing what you see, rather than evaluating, descrie ceea ce vezi, in loc sa evaluezi: "hey, e ceva nou la picioarele oamenilor pe care i-ai desenat. Acum au degete."
"You're such a great helper!" Esti de un mare ajutor!	explaining the effects of the child's action on other people, explica efectele actiunilor copilului: "Ai aranjat masa. Asta chiar face lucrurile mai usoare pentru mine in timp ce gatesc."
"that was a great essay you wrote" Ce eseu grozav ai scris!	inviting reflection, invita la reflectare: "Cum ai ajuns la modul acela de a capta atentia cititorului de la bun inceput?"
"Good sharing, Michael!" Ce "imparteala" buna, Mihaita mama.	asking, rather than judging, intreaba in loc sa emiti judecati: "ce te-a facut sa decizi sa ii dai lui Deidre niste prajitura chiar daca nu trebuia sa faci asta?

E grele, asa-i? Nici nu-i de mirare ca la atata schimbare de semantica e mai usor sa ramai in sfera lu' "Bravo", dar tineti minte ca ai nostri copii vor sa vada ca noi am vazut ce au facut ei, ca suntem prezenti, nu ca le punem etichete pe ce au facut. 

Revenind la fete, s-a vorbit desigur si despre sexualitate, despre cum procentul fetelor care pana la 17 ani fac sex cu partenri multipli s-a dublat in 6 ani (cf Melbourne Latrobe University, 2002-2008), despre cum multe au scos la iveala ca faceau sex pentru a-i face fericiti pe baieti (sa recunoastem, un baiat/barbat care "o" da mai multor fete/femei e smecher, sex simbol, macho man, Don Juan si cantece se scriu despre el, in schimb ce o fata/femeie care ridica coada (sic!) mai multor barbati este simplu o curva si, in cel mai fericit caz, despre ea se vor compune manele), consuma alcool inainte de a face sex pentru a face mai usor momentul, mai putin personal.

Tu, ca mama

Am auzit si eu pentru prima data la conferinta despre "mirror neurons" (neuronii oglinda) si mi-a fost si mai clar ca fata mea imi va copia comportamentul. O vad de acum, dealtfel, m-am imbracat pentru conferinta intr-o rochita, hop si ea la bagaje, si-a ales o rochita de vara cu cirese, a tras-o peste pijamale si a plecat fericita mai departe sa streseze cainele in bucatarie.

Asa ca aia cu "be the best self as a mother" (fii "varianta" ta cea mai buna de mama) e pe bune, guys. Chiar e posibil sa vrea sa fie ca tine! Asa ca ai grija ce proiectezi de pe acum. Oricum, sanatos este sa fie incurajata sa mai aiba un model de femeie pe langa tine ca mama, iar daca reusim sa evitam televizoarele, revistele pentru femei pe termen lung, poate avem norocul sa nu fie asta Bianca Dragusanu, ci poate Ioana D'Arc. Amin. 

Tata

Valeleu, valeleu, se aude iar pe fundal Maria Tanase... Dragilor, aveti un rol mult mai mare si mai important decat credeati. Iar tata, daca citesti asta, tine minte ca mi-ai ratat copilaria. Ai fost modelul masculin din viata mea, care mi-a lipsit cu desavarsire. Asa ca, am rezonat din amintiri cu remarca conform careia fetele carora le lipseste paternitatea adesea confunda nevoia de tata cu cea de un boyfriend (prieten).

Felul in care tatii pretuiesc sotiile este felul in care fetele lor vor ajunge sa fie tratate ca femei. Mai cititi si mai mestecati asta o data. Daca va jigniti sotia, o ironizati, o agresati verbal si Doamne fereste si fizic, fata voastra va accepta acelasi comportament de la sotul ei mai tarziu, i se va parea normal.

Respectati-le intimitatea fetelor voastre, pe masura ce cresc va trebui sa fiti din ce in ce mai atenti in a nu le invada spatiul personal.

Tratati-le ca si cum ar fi baieti. Da, ati citit bine. Jucati cu ele un mic fotbal, mergeti cu bicicleta in parc, jucati-va cu trenuri, masinute, lego-uri. Asta le va invata curajul, responsabilitatea, increderea in sine si, foarte important, vor ajunge sa se considere egale in relatia cu un barbat.

Later edit: abtineti-va de la perenting-ul "hais" and "cea" cum il numesc eu la noi in casa, adica daca mama impune reguli, voi sustineti-o, nu cu "asa a zis mama", ci prin rostirea regulii. Cand in fata copilului mama zice acum aia, iar tatal las-o, e dezastru: mama devine parintele rau, iar tata cel bun.

Cam atat din conferinta asta, tot mai mult mi-a placut prima, pentru ca atunci am exersat prin role-plays anumite tehnici de cooperare.

Intre timp, bone, matusi, nase, moase, educatoare, babysittere, bunici, preteni & co, sa nu va mai prind ca ii ziceti fie-mii ce ochi frumosi, ce rochita frumoasa are, ce superba e ca va cer bani la fiecare perla scoasa pe gura ca sa-mi amortizez investitia in conferinte. Bagati si voi un "vad ca vorbesti foarte clar" daca nu va vine altceva in cap sau mai bine nu mai ziceti nimic dupa "Buna, Bella, ce faci?". Iar daca va mai aud cu "Bravo" (ta-so, si pentru dumitale e valabil), incep si ma arunc in cur pe jos oriunde va aflati si inscenez un tantrum #4 si va pun sa exersati pe mine tehnici de cooperare. Good luck!

Parenting prin ochii copilului -partea 1 "Eu vreau libertate - ai mei ma vor responsabil!"

No, cred ca m-a prins bug-ul conferintelor, ca ma tot duc pe la ele. De data asta am ajuns la Conferinta Uraniei Cremene, (frumoasa femeie, zau asa!, sa ma ierte ca fac referire la frumusetea exterioara, dar asta m-a frapat prima data cand am vazut-o) organizata de Lumea lui Momo, tot in Bucuresti, in 22 februarie 2014, desigur, doar in Sibiu passa nada. Iar o sa ma intrebati de ce ma duc si o sa veniti cu replici "lasa, ca asa ne-au crescut si pe noi (n.a. cu palme, amenintari, batai rupte din rai, pedepse) ai nostri si n-am mai murit, uite ca suntem bine."

Well, daca voua over controlling-ul a.k.a. control freak-ness-ul (totayaye) - vezi pe soacra-mea cu "deseneaza in contur, nu depasi linia" la 2 ani jumate- si ingradirea, (vezi pe soacra-mea cu "nu pune mana, ca te murdaresti", "spala-te pe maini ca te-ai murdarit",  blocarea, (vezi pe soacra-mea cu "gata, gata, nu mai plange, fetitele mari nu plang" sau "gata, nu mai tusi" ffs!) respingerea individualitatii copiilor vostri (vezi pe maica-mea cu "retrage-te din concursul international de pictura si de la cor, ca artistii mor de foame, invata sa nu ajungi sa speli WC-uri la mine in scoala") vi se pare normalitate, doar prin prisma faptului ca lasa, ca si noi am supravietuit picaturii chinezesti, atunci va recomand cu multa incredere cateva sedinte la psihologul la care merg eu, Oana Vasiu 0740.074070 Str Eschil nr 35. Este incredibil cum reuseste sa ma linisteasca fata asta.

Cand am ajuns la ea dupa caderea nervoasa de anul trecut, atunci cand mi-au pus alea la o gradinita privata copilul in fata clasei sa rada ceilalti copii de ea ca facuse pipi in pantaloni (apropos, din 4 plangeri depuse nu a rezultat nici una cu vreo sanctiune sau amenda, doar a fost concediata educatoarea cu pricina), i-am povestit si cat de vinovata ma simteam pentru fiecare palma ocazionala la fund sau peste manuta data fetitei mele cand ajungeam la capatul rabdarii cu ea. Si pentru ridicarea vocii de multe ori cu "Nu mai face aia, Ajunge, Taci din gura, Treci la colt".

Si mi-a explicat ca ala era pattern-ul pe care il stia creierul meu, invatat de la mama. Altceva nu vazusem, decat educatie cu "pumnul in gura". Nu tu dragoste, toleranta, cooperare. Ei bine, dar am recunoscut ca am o problema si am facut pasi mai mari spre rezolvare si inceperea vindecarii. De-asta imi bat capul sa merg la conferinte despre parenting, copii, nutritie, ca sa imi dezvat creierul de un pattern nociv inoculat de parinti care nu au stiut nici ei mai bine, dar nici nu au recunoscut ca au o problema si nici in ziua de azi nu ar face nimic sa schimbe ceva.

Nu o sa stau desigur sa va descriu toate detaliile conferintei, (ca v-ati plictisit data trecuta), ca au facut-o deja celelalte blogger-itze pe care am avut placerea sa le cunosc, asezandu-ma intamplator la masa lor, la pranz: Karioka (sunt mare fan Karioka, e pe jumatate de origine prazilianca, asa ca mine), Bogdana (o mama foarte deschisa, cu care am impartasit niste discutii foarte interesante despre mamele noastre, inainte de conferinta despre cum sa fii mama de fata), Mamica Urbana (foarte friendly, ce site cool are!), Laura Frunza (o mamica miniona, cu niste intrebari insa foarte mari si pertinente in timpul conferintei).

Ce mi-a placut foarte mult la conferinta asta a Uraniei coordonata cu Jody Johnston Pawel, fondatoarea si directoarea Parents Toolshop, (tehnici despre care voi invata mai multe in aprilie la cursul de 3 zile), in comparatie cu cea a lui Alfie Kohn de anul trecut, a fost invatarea unor cunostinte practice vs cele teoretice, revolutionare chiar. O suna Toolshop asa a magazia cu unelte, de parca ai nostri copii ar fi niste masinute de reparat, dar tehnicile ei chiar ofera niste quick-fix-es ("reparatii rapide") la probleme care par mult mai grave decat sunt in realitate.

La inceput ne-am delectat cu povestea rucsac-ului (am vazut recent un film cu tehnica asta), in care erau niste pietre destul de grele, pe care erau scrise niste mesaje de genul: "Educatia este importanta,", "Daca nu inveti o sa ajungi sa dai cu matura.", "Vei face ce vrei la casa ta.", "Plansul este un semn de slabiciune.", "Schimba-ti lenjeria zilnic in cazul in care ajungi la medic." Voluntarul care cara rucsacul cu pietrele asezate acolo de catre altii (mama, tata, societatea) a fost rugat sa isi aleaga dintre ele cele de pastrat, cele de aruncat. Ideea era ca, din tot bagajul cu care am plecat noi, ca adulti, la drum, ce am mai fi pastrat care sa ne reprezinte pe noi si convingerile noastre.

Apoi, la propriu, ne-a pus mama Jody sa ne ridicam si sa ne jucam de-a mama si copilul, stiti voi, job-ul ala cel mai greu din lume, si sa stam fata in fata cu persoana de langa noi si sa schimbam "NU"-urile din vocabularul nostru, cu ceva pozitiv. (Pana la urma la limbaj se reduc tehnicile astea, ca in vanzari trebuie sa-l faci p-asta mic din vorbe, frate). Ex: 

• NO running (Nu mai alerga), inlocuit cu Slow down! (Mergi incet!)
• DON'T hit (Nu lovi), inlocuit cu Put your hand down (Lasa mana jos!) 
• QUIT smoking (Renunta la fumat - pentru cei mai mari :D), inlocuit cu Breathe some fresh air. (Respira niste aer curat).
• STOP yelling, (Nu mai tipa), inlocuit cu Keep your voice down (Vorbeste incet sau Liniste).

Se pare ca al nostru creier anuleaza din start comenzile negative, le blocheaza, si atunci dupa "No" si "Don't" si "Quit" si "Stop" mai ramane exact activitatea pe care vrem noi sa o inceteze copilul: alearga!, Loveste!, Fumeaza!, Tipa!. Si cum creierul raspunde bine la imagini descriptive, o sa ma gandesc la cuvantul POZA in astfel de momente si sper sa imi iasa pe loc expresii de genul "Scrie pe foaie!" data viitoare cand o mai prind cu carioca pe pereti, problema pe care pana acum o adresam cu "Nu ai voie, nu mai scrie pe pereti!"

Am mai invatat ca bonus si despre cele 4 tipuri de Tantrums (sau crize de istericale cum le numesc eu):

1. Frustration - copilul este frustrat ca nu reuseste sa faca un animal din plastilina, luam la cunostinta frustrarea si ii propunem sa faca ceva ce stie;

2. Overstimulation - este prea stimulat, ii e foame, sete, somn sau e stresat, logic ii intampinam nevoile imediate si dam mancare sau apa sau il ajutam sa se linisteasca, sa adoarma;

3. Attention - ex cel mai des intalnit e cand maraie dupa atentie cand esti la telefon, ii spui atunci, o singura data, ce poate sa faca in timp ce esti tu la telefon, sa stea la tine in poala si sa faca un puzzle eventual;

4. Power - cand il apuca istericalele in public, la un restaurant de exemplu, si incepe sa tipe din ce in ce mai tare ca sa obtina ceva, daca pana la urma cedezi, data viitoare va tipa la fel de tare sau mai mult. Asa ca nu cedati, ii spuneti ca el alege daca sa ramana acolo sau sa plece acasa in functie de cand reuseste sa se calmeze, iar daca nu inceteaza plecati frumos acasa.

Despre partea cu "lasati copiii sa-si rezolve singuri conflictele", ii multumesc Uraniei pentru ca mi-a intarit credinta despre ineficacitatea acestei abordari: invata copilul regulile anticipat! Inainte de a pleca in parc sau la un loc de joaca, invata copilul cum sa faca, nu te astepta sa stie ce sa faca atunci cand vine unu' si-i smulge lopetica din mana si ii mai da si cu nisip in ochi:
- iti astepti randul;
- jucariile de la locul de joaca sunt pentru toti copiii, le lasam acolo cand plecam;
- faci si tu schimb de jucarii;
- cand termini de jucat dai jucaria inapoi;
- cand termina celalalt de jucat cu jucaria ta ti-o da inapoi;
- daca tipa sau te loveste alt copil ii intorci spatele si pleci de langa el (personal mi se pare o abordare prea nobila in a trata niste descreierati cum am vazut eu la lazile cu nisip, si recunosc, i-am mai zis fie-mii "te-a impins? Trebuia sa-l impingi si tu.")

The Balance of Independence

Independenta echilibrata

• Over controlling  - controlul excesiv dauneaza grav sanatatii pe termen lung. Chiar aseara citeam in cartea "Unconditional parenting" a lui Alfie Kohn despre faptul ca astfel de copii excesiv controlati ajung fie: 
• A. excesiv de cuminti si obedienti, le lipsesc orginalitatea si curiozitatea (vezi viitorul angajat la firma, care sta cu capul plecat, e mereu de acord cu seful, nu scoate un cuvant, nu vine cu idei noi,etc.);
• B. excesiv de sfidatori, rebelii de maine: "cand facem copiii sa se simta neputinciosi, fortandu-i sa se supuna vointei noastre, asta genereaza des o furie intensa, si, doar pentru ca aceasta furie nu poate fi exprimata momentan, nu inseamna ca dispare.(A.K. pag. 55)" (vezi-ma pe mine, al carei unic scop in viata la 18 ani a fost sa invat in disperare sa intru la facultate si sa scap de acasa, iar dupa ce s-a intamplat si asta am avut enspe mii de accese de rebeliune, numai sa-i fac in ciuda maica-mii, chiar daca nu le vedea si stia pe toate, incat ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de mine si m-a scapat de toate).

• Under Controlling - prea multa libertate pentru ceea ce stie sa faca creeaza pe termen lung insecuritate;
• Balanced Parenting - libertate oferita in cadrul unor limite (da, copiii au nevoie de reguli si limite).

Nu stiu! Nu pot! Nu vreau!

Da, exista toate trei, si le intampinam cu incurajare: "Incearca", "Stiu, nu e simplu, poate nu iese acum, dar incerci, data viitoare poate iese bine", "Inteleg ca te-ai frustrat/suparat, dar hai sa vedem ce ai invatat." Ne concentram astfel pe procesul de invatare, nu pe scopul final.

Independence Toolset

"Unelte" pentru independenta

Sau aia cu "dependenta/pace si cadenta/cine nu mai poate/mainile la spate...Neah.

Aici intra sfaturi d-alea de bun simt: 

- lead by example (condu' prin exemplu) sau aia cu Children see, children do (Copiii vad, copiii fac) vezi aici; Apropos de asta, tot soacra-mea o tot f...redona pe fie-mea la cap: "No, cum ii spui lu' buni, spune Saru'mana" (o s-o invat eu pe fie-mea in curand ce sa ii spuna lu' buni...) si tot cu de la Alfie Kohn citire, pagina 14, i-am citat: "poate ati intalnit parinti care isi forteaza copiii sa isi ceara scuze dupa ce au facut ceva rautacios. (Poti sa spui ca-ti pare rau?) Ce se intampla aici? Cred parintii ca fortand copiii sa rosteasca fraza asta asta va produce magic in interiorul lor sentimentul de parere de rau? (...) Sau, mai rau, chiar nu le pasa daca ii pare cu adevarat rau copilului sau nu, pentru ca actul de sinceritate este irelevant si ce conteaza de fapt este actul de a rosti cuvintele potrivite? Scuzele fortate invata copiii sa spuna lucruri pe care nu vor cu adevarat sa le spune, adica sa minta.". Ce stie ea ca fie-mea cand ne aude dand "Buna ziua" in lift zilnic, imediat dupa noi si ea "aziua";

- invata-i skills (aptitudini): planifica, explica valoarea a ceea ce-l inveti, lasa copiii sa priveasca, sa incerce, lucrati impreuna, make it fun (fa activitatea amuzanta), ofera incurajare la fiecare pas (va rog io, fara Bravo!,  numai cainele sora-mii se mai gudura la cuvantul asta, ajungem si la praise - lauda);

- lasa copiii sa experimenteze, sa te ajute (auzi, barbatu-meo, nu te mai inchide in bucatarie cand gatesti, ia-o si pe fie-ta sa faca si ea ce poate, si uite asa eu o sa am doua ajutoare in bucatarie ca sa castig mai mult timp pentru blog, ce zici?);

- cere-le opinia, asteapta inainte sa le raspunzi intrebarilor cu un "Dar tu ce crezi?";

- ai incredere si let go (un fel de lasa-i sa "zboare" asa);

Discipline vs Punishment

Disciplina vs Pedeapsa

Disciplina invata din greseli, Pedeapsa impune suferinta pentru greselile facute.

• Ca sa nu fii tu, parintele, the bad guy (persoana rea), asigura-te ca vei invata copilul sa stie ca este responsabil pentru comportamentul sau: "Daca alergi la piscina, e o problema pentru ca poti sa aluneci si sa cazi." (A, da, folositi des "poate" sau e "posibil" pentru ca de exemplu daca ziceti "Daca nu te speli pe dinti, faci carii!" si copilul nu le face imediat, el neavand notiunea timpului, atunci iti pierzi credibilitatea. Asa cu un "poate/e posibil sa faci carii", te-ai scos;

• Unde este posibil, disciplineaza oferind o alegere: "Daca alegi sa fugi de langa mama in magazin, atunci ai decis sa plecam acasa.";

• Disciplina are logica si este relevanta cu actul de comportament gresit al copilului: in loc de "daca mai bati cu lingura in geam, nu mai vin porumbeii sa faca caca pe pervaz.", vorbeste la obiect: "daca mai bati in geam, poate se sparge geamul.";

• "Daca alegi sa mergi cu bicicleta pe strada, nu pe trotuar, ai decis sa renunti la bicicleta", in loc de "iti iau bicicleta", din nou, nu fi tu the bad guy. Cred ca la noi asta se traduce cu "Nu iau bocholi." si mami: "Atunci Beia alege sa pape nimic."

Later edit: apropos de pedeapsa, ce m-a frapat la conferinta lui Alfie Kohn de anul trecut a fost faptul ca a reusit sa ma dezvete instantaneu de "coltul pedepsei", metoda de time-out pe care o invatasem lucrand cu copiii in Anglia cu cativa ani in urma. Cand ne-a zis "Sigur, nu numai ca il pedepsiti punandu-l la colt si eventual si cu o palma, dar mai si plecati de langa el ca sa sufere de ce e mai rau, de abandonul parintelui. Nu e de mirare ca plange necontrolat! Asta e time-out de la iubirea neconditionata de parinte!". Am desfiintat metoda asta si am observat ca atunci cand face o tampenie fie-mea, daca ma asez la nivelul ei sa ne vedem ochi in ochi si ii explic "stii de ce s-a suparat mama?" sau "asta s-a intamplat pentru ca asta" si cu calm, o iau apoi in brate si zic "data viitoare esti mai atenta.", se calmeaza aproape instantaneu sau cel mult in 5 minute, spre desobire de crizele de pus la colt in care cel mai lung episod a fost 30 de minute ca o tot intorceam la colt cand pleca...

Mi-e somn si dimineata ma asteapta doamna profesoara de italiana iar cu tema nefacuta. Cam atat in partea 1 a conferintei, urmeaza sa scriu si despre partea a 2-a, cum sa fii mama de fata, sub titlul "Mami, tati, nu o sa fiu fetita toata viata. Cum o sa fiu eu, ca femeie?". Aici s-au atins subiecte incendiare precum stima de sine si controversata lauda, care exprimata potrivit, este buna. 

Ne revedem dupa pauza. "Noapte buna, Sibiu, oriunde te-ai afla"...sau

"Traim in Sibiu si asta ne ocupa tot timpul."

Later edit:                                                       Recompensa

Daca e vorba de pedeapsa, trebuie atins si subiectul recompensei. Alfie le vede pe ambele ca doua fete ale aceleiasi monede, ceea ce pe mine m-a intrigat teribil. Sigur, nu folosim "daca mananci cina, primesti o ciocolata." E ca si cum il vad pe Buxi, catelul sora-mii, luand pozitia de "Sezi!" si primindu-si apoi treat-ul din punga, urmat de un "Bravo!". Din pacate, fie-mea coopereaza atunci cand nimic nu mai merge cu varianta cu NU a lui DACA: "Daca nu mananci, nu te uiti la desene dupa masa." ceea ce e de fapt aceeasi conditionare, in nici un caz consecinta a unui fapt. Copilul invata consecinta DUPA ce s-a intamplat faptul, logic, nu inainte.

Parintii, educatorii, profesorii copiilor, spera ca oferind o recompensa de tip: plata, ciocolata, bomboana, stea etc vor creste motivarea copilului. Bullshit, va creste miza din partea copiilor, astia sunt prea inteligenti pentru noi: "daca mi-a dat bani ca sa fac curatenie in camera, ce ar fi sa cer un I-Phone 5 ca sa mai merg la scoala." Bine, avand in vedere cate fete de 12-14 ani am vazut in Sibiu cu I-Phone 5 primit fara nici un fel de noima de la parinti, ma indoiesc ca cu un telefon se mai creste miza, dar poate fi o tableta sau o masina.

Conferinta despre nutritie "Vitamina L" - Cristela Georgescu, 18 ianuarie 2014, Bucuresti

M-am dus si la conferinta asta. Despre nutritie. (Inca nu am terminat de citit cartea "Unconditional Parenting "a lui Alfie Kohn ca sa va pot povesti si de la conferinta lui treburi). Taman de la Sibiu, la Bucuresti. Cu copilul din dotare dupa mine. La o conferinta cu 230lei intrarea. De ce? Cine este aceasta Cristela Georgescu?

Pe scurt, pentru mine, o inspiratie. Viata ei si deciziile pe care le-a luat ating in mine niste coarde sensibile cu care rezonez. In sala asta de conferinte, Le Diplomate, in fata a 200 de oameni, (printre care si Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila) si a vreo 3 bebelusi (veniti si cu tati si cu mami, impresionant cati tati vad participand la astfel de conferinte despre copii, parenting si nutritie, bravo voua, dragilor!), femeia asta si-a pus sufletul ei tot acolo pe tava, raw, vorba ceea, si ne-a povestit. 

poza de pe site http://www3.hilton.com/en/hotels/romania/athenee-palace-hilton-bucharest-hotel-BUHHITW/about/amenities.html

Ne-a povestit cum a fost ea ea odata ca niciodata corporatista la multinationala, cum alerga pe holuri intre sedinte, cum manca pe fuga cartofi prajiti, ciocolata, bea vreo 5 cafele pe zi, iar la 11pm cand ajungea acasa manca un kebab, cum a ajuns apoi la detox in situtia de maxima criza de sanatate din viata ei la clinica Dr. Doru Laza (a carui carte de mai jos, "Manual edenic de Medicina Naturista profilactica si terapeutica", o voi comanda in curand, chit ca este 153lei) si cat de greu i-a fost in primele 13 zile sa isi dezvete corpul de "drogurile" cu care il obisnuise (mai ales cafeaua) ca sa ajunga in final sa vada si sa simta curcubeul din farfuria cu salata si legume, vii, hranitoare. 

Iar de atunci, cu vreo 11 ani in urma, o data ce a facut schimbarea radicala de a renunta la job-ul pe care il avea pentru a se preocupa de sanatate, trup si suflet, se ocupa de nutritie, citeste, impartaseste invataturile ei, se scoleste, isi creste cei 2 baieti dupa principiile ei, scrie, cred eu ca mai si doarme din cand in cand sa-si incarce "batelia" cum spune fie-mea.

"Bolile civilizatiei moderne: malnutritia ca expresie a abundentei." Cu asta a debutat conferinta. "Copiii sunt indopati, dar nu cu nutrienti." a continuat. Si, adevarul este, ca vedem si auzim si noi singuri despre tot felul de boli cronice si degenerative de la varste fragede, de sterilitate, de malformatii congenitale, vigoarea (sau mai bine zis lipsa ei) a generatiei tinere, suntem niste tineri din ce in ce mai obositi (in timp ce mamaia mea de 86 de ani inca isi mai gateste singura, da cu matura prin curte, uda rosiile in gradina, in timp ce eu stau toata ziua cu le poponetz pe scaunul de birou si imi clatesc ochii cu imaginile alea frumoase de pe desktop).

Am trecut scurt si prin prezentarea nutrientilor: MACRO (masurati in grame) - Proteine, Lipide, Carbohidrati si MICRO (mcg- micrograme) - Vitamine, Minerale (Esentiale si oligominerale), ca sa ajungem la definirea Holismului, de la Whole (intreg, si, as dauga eu, de ce nu si de la Holy- sfant -oricat ar ridica din sprancene cei ce numesc asta o secta). 

Holismul=intregul e mai valoros decat suma partilor; sin. integralitate

In mijloc se afla Alimentatia, dar este inconjurata de Spiritualiate, Cariera, Sanatatea mediului, Activitate fizica, Sanatatea emotionala, Armonia Familiala

Ca si nota la Holism, voi cita din cartea "Prevenirea bolilor prin stilul de viata-boli evitabile" a Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila: 

"Stilul de viata a trecut neobservat mii de ani. Pe masura ce oamenii au gresit, stilul lor de viata a devenit tot mai important. Astazi este dovedit ca un stil de viata gresit cauzeaza suferinte aspre. Deci astazi el este mai important ca oricand. DEFINITIE: Stilul de viata este modul particular de a trai biologic, psihologic, spiritual, social. Stilul de viata este unul dintre cele mai cuprinzatoare concepte, vizand: alimentatia, imbracamintea, igiena trupului, religiozitatea, tipul relatiei sociale, atitudinea fata de principalele evenimente ale vietii, rezistenta la stress.

Stilul de viata nu este un mod de manifestare in sine. El este influentat puternic, pana la a fi rezultatul mediului social in care se dezvolta fiinta umana. Factorii care influenteaza fundamental dezvoltarea stilului de viata sunt:

• alimentatia din copilarie, mai ales din primii trei ani de viata, cand se formeaza particularitatile instinctului alimentar;
• ritmul zi/noapte, cand se formeaza periodicitatea nevoii de a dormi in timpul noptii;
• nevoia de comunicare;
• relatia mai mult sau mai putin conflictuala cu mediul social;
• religiozitatea si aderenta la o anumita invatatura de credinta cu consecinte asupra comportamentului social, a comportamentului sexual, a igienei alimentatiei etc.);
• adictia la droguri ilegale sau legale (tigari, alcool etc.)."

La polul opus se afla Reductionismul oamenilor de stiinta care considera ca orice sistem complex poate fi inteles chiar daca analizam detalii din mecanismele separate. Un fel de "nu vezi padurea de copaci" cum ne-a reamintit proverbul Cristela. Din mijloacele reductioniste fac parte: DZR-ul (Doza Zilnica Recomandata), etichetarea produselor, teoria caloriilor etc., care duc la obsesii, temeri, neincredere dupa cum sigur ati experimentat cel putin o data in viata daca ati tinut o dieta de slabire de exemplu.

Pe scurt despre suplimente am invatat ca nu sunt hrana, nu exista o relatie proportionala intre cat dai corpului si cat retine acesta pentru a le folosi, deoarece organismul asculta doar de alimente naturale si integrale. (Dr. T. Colin Campbell)

Ca si recomandari referitoare la ce i-ar prii domnului Corp al nostru cel de toate zilele sa consume am retinut urmatoarele:

• minim 2/3 din volumul zilnic al meselor sa fie reprezentat de alimente integrale, de produse de origine vegetala;
• Cereale nerafinate (terciuri, fulgi fierti), adevarul universal valabil ramane BIG NO NO alimentelor rafinate care creeaza dependenta. "Putina lume stie ce inseamna de fapt alimente rafinate si de ce nu sunt ele indicate in hrana, desi provin din surse naturale: trestia de zahar, grau etc. Ei bine, aceste produse naturale sunt supuse unor procese tehnologice prin care devin lipsite de valoare nutritionala. Prin aceste procese, sunt extrase din sursa naturala doar anumite parti (faina, zaharul), care, singure, nu doar ca nu aduc nici un beneficiu organismului, dar il mai si suprasolicita si il imbolnavesc. Alimentele nenaturale, intens procesate sunt principalul factor de risc pentru obosirea si pentru deteriorarea functiilor ficatului, nu pentru ca este cel mai nociv, ci pentru ca este cel mai frecvent intalnit. Dealtfel, alimentatia moderna inseamna: faina alba, mult zahar, multa sare si E-uri din belsug, toate pentru a satisface doar gustul omului modern, nu si nevoile sale nutritionale sau functionale. Prin urmare, intregul sistem digestiv, dar cu precadere ficatul are de suferit din cauza consumului de alimente rafinate." (sursa http://www.liverhelp.ro/alimentele-rafinate-intoxica-ficatul/;
• Leguminoasele (diferit de legume): naut, fasole, soia, mazare, linte;
• Legume, zarzavaturi;
• Nuci si seminte;
• Fructe;
• Cateva produse de origine animala cu moderatie (ex. ne spunea ca mai mananca din cand in cand branza din lapte de capra).

Povestea bobului de grau

sursa poza: http://www.cristelageorgescu.ro/bucuresti-18-ianuarie-2014-sky-is-the-limit/01/2014/#more-9583

Sper sa ma ierte Cristela ca am marit poza aceasta de pe blogul ei ca se se vada desenul ei mai bine. To put it in a nutshell cum zice englezul la "pe scurt", asa cum le povestea copiilor de la o gradinita din Austria (pentru a-i educa pe ei in incercarea de a ajunge astfel la parintii si ingrijitorii care ii hraneau prost), dupa ce se inlatura bebelusul acela mic din burta, cel numit Germene Viata, si placenta in care a trait pe care o cheama d-na Energie (ca Endosperm e prea pretentios pentru un copil), si invelisul protector al burticii, pe d-na Tarata, noi mai ramanem cu ...painea noastra cea de toate zilele, aia alba, fara valoare nutritiva, ci doar energetica, pe care organismul o stocheaza in grasime. (Nota: s-a mentionat aici ca este foarte sanatos graul Spelt (din eng.) sau spelta sau alacul bunicii, Triticum Spelta descris pe health-andthecity.ro ca fiind mai special ca graul comun pentru motivele citate sub poza de mai jos:

Sursa: health-andthecity.ro: "Are un continutul mai ridicat de fibre, proteine, vitamine din complexul B, niacina (vit. PP), mangan, fosfor, cupru, acizi grasi nesaturati (acid linoleic), thiocyanat(vitalizant, antiinflamator).

Pe langa toate acestea, bobul de spelt are un invelis (palee) care protejeaza bobul de radiatii, poluare, daunatori ai plantei, ceea ce face ca acest tip de grau sa poata fi cultivat fara pesticide.

Desi este un grau cu un continut ridicat de gluten, acesta este mult mai usor digerabil in comparatie cu glutenul graului comun.

In concluzie, spelt-ul este un grau bogat in nutrienti, deci, benefic pentru organism"

Daca pe langa painea din faina alba, mai adaugam zahar, ciocolata, cartofi prajiti, inghetata, creierul nostru va cauta in continuare aceste placeri, iar dupa ce se va obisnui cu ele vom avea nevoie de cantitati si mai mari ca sa ne ridicam la nivelul asteptarilor. Iar pe langa lipsa de fibre care curata toxine de pe intestine sau a vitaminei B care hraneste creierul, vom "beneficia" de stocuri de grasime si, in diminetile romantice alaturi de cei dragi, de halitoza (sau cum eufemistic ii zice respiratiei urat mirositoare, pe care pana si fetita mea - care consuma 4 mese sanatoase din 5 pe zi la gadanitza- de 2.5 ani o are, dar cum cumpar cartea Dr Laza o sa aplic cura cu chlorela, cu tinctura de leurda si coriandru).

Ca sa evadam din capcana este nevoie de multa vointa, de cunoasterea limitelor (ne povestea Cristela despre cei care dupa 3 zile la clinica isi faceau bagajul si plecau, nu mai rezistau), de "infometare" (ii multumesc ca mi-a reamintit de metoda Dr. Benjamin Spock atunci cand am intrebat-o daca putem "infometa" si copilul indopat din dotare, caruia ii oferim vreo 3-4 alternative la mese cand ne panicam ca nu mananca nimic, doar doar sa nu moara Giugiuk de foame, si anume: supa pe care nu o mananca la pranz, i-o servesti din nou la cina, dar nu ii mai dai sa ciuguleasca biscuiti, covrigi intre mese, pana acum vad ca functioneaza), de cure cu sucuri, 1 zi fructe, 1 zi cu legume (cat mi-as dori sa am vointa sa tin si eu un post de 40 de zile!).

Dar vestea buna este ca reeducarea alimentara se poate face in 30 de zile (spre deosebire de dezvatul de tutun si alcool care poate dura 17-18 ani), deci daca supravietuiesti primelor zile de soc si criza si ai vointa sa mergi mai departe, sigur vei reusi. 

Pana si eu (sugar-addicted-freak ce devenisem dupa ce in Londra la servici zilnic aducea cineva cate ceva dulce pentru energie) am reusit cateva schimbari radicale, cu ajutorul nutritionistei mele Loredana Stefan (sau mama lui Bibi, pentru cei care ii cunoasteti povestea ingerasului ei) loredana-stefan.healthcoach1.integrativenutrition.com, pe care o admir din suflet, care mi-a organizat dieta anti-candida de mai bine de 4 luni, (v-o recomand pe Lore cu mare incredere): am renuntat de 3 luni complet la dulciuri si aproape orice sursa de zahar (ca de Craciun am calcat in strachini pe ici pe colo, ba cu o felie de ciocolata, ba cu o portocala), la cafea (la tigari am renuntat instant in nov. 2010 in ziua in care am aflat ca era o mica viata ce crestea mare in mine), am inceput sa mananc paine cu drojdie naturala din faina, maia (sotul meu se ocupa de maia si de hranirea zilnica a bacteriilor vii din ea, face paine la masina, ii multumesc ca are rabdare si ma sustine in apucaturile sectante de o nutritie mai sanatoasa) etc. Sunt considerabil muuult mai calma si mai putin irascibila (as in nu mai arunc zilnic cu sagetile de la Darts dupa barbatu-meo, unde Bull's Eye este capul, nu alte parti rotunde), nu mai am acele stari de nervi in care imi batea inima tare si imi tremurau mainile, s-a redus nr. noptilor de insomnie.

Iar de cand ne-a incurajat si Cristela sa "luam viata in piept" daca nu vrem sa mergem sa respiram aerul de sala, am inceput sa nu mai fiu specia puturosa-la-birou-lavorosa si sa-mi misc suncile pe scarile celor 7 etaje care ma conduc spre apartamentul nostru. Vad ca deocamdata e bine, doar raman fara aer si-mi bate inima tare, dar nu lesin inca!

La capitolul "Cum cumparam" iar ne-a reamintit Cristela despre pasii: cu timp suficient, nu infometati, nu alimente carora li se face reclama, citim eticheta, sa aiba min. 5 ingrediente pronuntabile, fara prafuri albe (sare, zagar, faina alba), sa fie alimente integrale, de sezon, productie locala, nemodificate genetic, neiradiate, crescute Bio (in principiu sa fim cat mai atenti, ca nici Bio nu e Bio, stiu de la socrul meu - cel care traieste sub deviza "mens sana in corpore barosana" -care are stupi cu albine si mai vinde miere, ce usor interpretabila este legislatia in domeniu).

La capitoul "Cum gatim", si mai simplu: de casa, proaspat, cu dragoste, de sezon, simplu, cu mirodenii si IMPREUNA. 

Despre Sistemul Imun s-a vorbit mai mult. Nu mai gasesc eu in biblioteca o carte a d-nei doctor Christa-Todea Gross "Vaccinurile: preventie sau boala?", sa citez exact de pe pagina respectiva paragraful cu 70% din celulele sistemului imunitar se afla in intestinul subtire. Cel de 7m in care se petrece absorbtia si asimilarea nutrientilor in organism, dupa ce sunt digerati daca ne amintim sa si mestecam hrana mai mult (tare greu e sa-mi mestec prazul molcolm atunci cand imi este foame!). 70% trebuie sa insemne ceva si pentru cei care nu lucreaza cu bani, target-uri, vanzari etc. E mult, dom'le, asa ca judecati voi cat de multa atentie merita nutritia pentru sanatate.

Despre guma de mestecat ne-a povestit Cristela o pilda a sotului ei, mare consumator de guma anterior episodului, care intr-o vizita la un centru ardere deseuri toxice a vazut un camion mare cu guma de mestecat si, cand a intrebat ce fac cu ea, i s-a raspuns ca e cea mai buna si ieftina solutie pentru a mari flacara si a accelera arderea deseurilor toxice. Cred ca stomacul vostru si al copiilor vostri valoreaza mai mult decat furnalul si continutul lui din povestea de mai sus.

La capitolul "Respiratie", pentru a-i evidentia importanta insuficient acordata, am aflat ceva extraordinar, despre oamenii TARAHUMARA "picior usor", dintr-un trib native American la NV de Mexic: de mici copii ei alearga, invata sa respire doar pe nas, alergand cu apa sau pietricele in gura, alearga tot timpul, fie desculti, fie cu sandale, alearga si 240Km pe zi!, au castigat competitii demonstrative de alergat chiar impotriva unor maratonisti de elita. Despre Tarahumara people by National Geographic o descriere frumoasa a principiilor care ii ghideaza.

sursa foto: http://www.capitolrehabofarlington.com/capitol-rehab/tag/tarahumara-and-running/

 La capitolul "Apa", elixirul vietii, am invatat ca apa minerala pe care o bem nu este purificata H2O, iar corpul nostru doar de apa are nevoie, nu si de minerale, prin acele acvaporine care conduc apa mai departe in sange, nu intra decat apa, atat. Pentru obtinerea apei pure s-a mentionat purificarea prin osmoza inversa http://osmoza-inversa.ro/ precum si TDS metru (Total Disolved Salts) care masoara cantitatea substantelor solide dizolvate dintr-o solutie, dar cum deja vorbim S.F. pentru mine, il las pe sotul meu sa cerceteze, sa se informeze si sa decida daca o investitie de 800lei pentru un filtru/statie de osmoza inversa este prioritara masinii mele de spalat vase cu apa din canal, pe care o visez si o tot cer din 914 toamna...

Ce pot face este sa beau dimineata la trezire 1 pahar cu apa, cu sau fara 2 felii de lamaie, sa nu mai beau apa in timpul mesei, sa nu o beau rece si sa tin minte ca 80% din senzatia de foame este de fapt sete, asa ca inainte sa balotez biscuiti, sa beau niste apa si sa astept cateva minute.

La capitolul "Nevoia de somn", din ciclul "Early to bed, early to rise/Makes a man healthy, happy and wise" (sau Cine se culca cu gainile si se scoala cu cocosul/Departe ajunge) am testat 3 nopti culcatul la 9pm cu fie-mea si trezitul la 7-8am a doua zi, Jesus, am fost iar fericita ca traiesc! Problema care a mai ramas este ca fie-mea doarme cu lumina din veioza-glob aprinsa peste noapte, ceea ce induce creierul in eroare (crede ca mai are treaba, ca doar nu e intuneric complet sa-si dea shut down), asa ca vad ca iar am inceput sa ma trezesc peste noapte si sa nu mai pot adormi la loc - moment prielnic sa imi fac tema la germana).

Da, sunt de acord cu sora mea de 24 de ani (si ea corporatista la multinationala in Bucuresti) ca e scump sa mananci sanatos, mai ales in Romania (ex. numai graul acela spelt costa 25lei 500grame), dar schimbarile pot veni din cu totul alte parti: daca si-ar arunca mezelurile si crenvustii din frigider si ar cumpara doar paine integrala (preferabil fara afanatorii care o fac pufoasa si voluminoasa, ci ca cea de la Allnatura), cereale integrale si nu Nestle cu 25gr zahar la 100gr de cereale, daca ar renunta la cafeaua si tigara pe stomacul gol de dimineata si ar inlocui sucurile indulcite cu apa, cu siguranta ar fi pe drumul cel bun in directia unei schimbari mai generale in timp. (esti cu 9 ani mai mica decat mine, eu te-am crescut si te iubesc! asa ca shut-up si nu ma suna dupa paragraful asta, respira adanc, pe nas, cu apa sau pietre in gura, Tahumara style,nu cu tigara, si apoi discutam).

Cristela va veni si la Gura Raului, Marginimea Sibiului, intre 17-24 august 2014, eveniment organizat de http://www.mamicilasuperlativ.ro/ la tabara familiala de nutritie si sanatate naturala - Intoarcere la simplitate, dar, din pacate, dupa ce am alocat acelasi buget de 4800 RON Craciunului de 7 nopti la Viena, nu mai am de unde sa platesc si pentru acest eveniment, oricat mi-as dori. Se poate achita si in 3 rate (10%-avans nerambursabil,45%-rambursabili daca va razganditi pana la 1 iulie,45%-rambursabili daca va razganditi pana la 1 iulie) daca sunteti interesati o puteti suna pe Magdalena Dragan, owner MLS, 0724-037-626.

Acestea fiind zise, lasand la o parte faptul ca m-a contrariat putin Cristela cand a declarat ca inca isi mai alapteaza baietelul cel mic ce are imediat 3 ani (deoarece mi-a spus mai demult ca din ce citise pe nutritie, dupa 2 ani laptele matern nu mai are valoare nutritiva), dar am respectat-o pentru ca a recunoscut public ca dupa ce pe primul baiat nu l-a alaptat decat 6 luni, cu cel de acum este ultima urma de bebelusie din casa si nu exagereaza cu asta, doar dimineata si seara, in rest o consider in continuare o inspiratie si ii multumesc ca ne invata si pe noi, cei interesati, despre nutritie si nu numai, in speranta ca noi nu vom fi nevoiti sa luam decizii cand ne va ajunge cutitul la os, ci vom fi destul de intelepti sa prevenim boli.

Sper sa gasiti in voi resursele, vointa, controlul, rabdarea de a alege o viata mai sanatoasa, chiar si cu mici schimbari la inceput. Sper sa va fi fost util acest articol, nu reinventeaza nimeni roata sau coada la pruna, informatia este out there, disponibila tuturor, nu trebuie decat sa aveti curaj si sa luati viata in piept!

Iti multumesc, Cristela, keep up the good work, keep smiling si spread the love and the happiness within you, sper sa ne revedem!