Parenting prin ochii copilului -partea 1 "Eu vreau libertate - ai mei ma vor responsabil!"

No, cred ca m-a prins bug-ul conferintelor, ca ma tot duc pe la ele. De data asta am ajuns la Conferinta Uraniei Cremene, (frumoasa femeie, zau asa!, sa ma ierte ca fac referire la frumusetea exterioara, dar asta m-a frapat prima data cand am vazut-o) organizata de Lumea lui Momo, tot in Bucuresti, in 22 februarie 2014, desigur, doar in Sibiu passa nada. Iar o sa ma intrebati de ce ma duc si o sa veniti cu replici "lasa, ca asa ne-au crescut si pe noi (n.a. cu palme, amenintari, batai rupte din rai, pedepse) ai nostri si n-am mai murit, uite ca suntem bine."

Well, daca voua over controlling-ul a.k.a. control freak-ness-ul (totayaye) - vezi pe soacra-mea cu "deseneaza in contur, nu depasi linia" la 2 ani jumate- si ingradirea, (vezi pe soacra-mea cu "nu pune mana, ca te murdaresti", "spala-te pe maini ca te-ai murdarit",  blocarea, (vezi pe soacra-mea cu "gata, gata, nu mai plange, fetitele mari nu plang" sau "gata, nu mai tusi" ffs!) respingerea individualitatii copiilor vostri (vezi pe maica-mea cu "retrage-te din concursul international de pictura si de la cor, ca artistii mor de foame, invata sa nu ajungi sa speli WC-uri la mine in scoala") vi se pare normalitate, doar prin prisma faptului ca lasa, ca si noi am supravietuit picaturii chinezesti, atunci va recomand cu multa incredere cateva sedinte la psihologul la care merg eu, Oana Vasiu 0740.074070 Str Eschil nr 35. Este incredibil cum reuseste sa ma linisteasca fata asta.

Cand am ajuns la ea dupa caderea nervoasa de anul trecut, atunci cand mi-au pus alea la o gradinita privata copilul in fata clasei sa rada ceilalti copii de ea ca facuse pipi in pantaloni (apropos, din 4 plangeri depuse nu a rezultat nici una cu vreo sanctiune sau amenda, doar a fost concediata educatoarea cu pricina), i-am povestit si cat de vinovata ma simteam pentru fiecare palma ocazionala la fund sau peste manuta data fetitei mele cand ajungeam la capatul rabdarii cu ea. Si pentru ridicarea vocii de multe ori cu "Nu mai face aia, Ajunge, Taci din gura, Treci la colt".

Si mi-a explicat ca ala era pattern-ul pe care il stia creierul meu, invatat de la mama. Altceva nu vazusem, decat educatie cu "pumnul in gura". Nu tu dragoste, toleranta, cooperare. Ei bine, dar am recunoscut ca am o problema si am facut pasi mai mari spre rezolvare si inceperea vindecarii. De-asta imi bat capul sa merg la conferinte despre parenting, copii, nutritie, ca sa imi dezvat creierul de un pattern nociv inoculat de parinti care nu au stiut nici ei mai bine, dar nici nu au recunoscut ca au o problema si nici in ziua de azi nu ar face nimic sa schimbe ceva.

Nu o sa stau desigur sa va descriu toate detaliile conferintei, (ca v-ati plictisit data trecuta), ca au facut-o deja celelalte blogger-itze pe care am avut placerea sa le cunosc, asezandu-ma intamplator la masa lor, la pranz: Karioka (sunt mare fan Karioka, e pe jumatate de origine prazilianca, asa ca mine), Bogdana (o mama foarte deschisa, cu care am impartasit niste discutii foarte interesante despre mamele noastre, inainte de conferinta despre cum sa fii mama de fata), Mamica Urbana (foarte friendly, ce site cool are!), Laura Frunza (o mamica miniona, cu niste intrebari insa foarte mari si pertinente in timpul conferintei).

Ce mi-a placut foarte mult la conferinta asta a Uraniei coordonata cu Jody Johnston Pawel, fondatoarea si directoarea Parents Toolshop, (tehnici despre care voi invata mai multe in aprilie la cursul de 3 zile), in comparatie cu cea a lui Alfie Kohn de anul trecut, a fost invatarea unor cunostinte practice vs cele teoretice, revolutionare chiar. O suna Toolshop asa a magazia cu unelte, de parca ai nostri copii ar fi niste masinute de reparat, dar tehnicile ei chiar ofera niste quick-fix-es ("reparatii rapide") la probleme care par mult mai grave decat sunt in realitate.

La inceput ne-am delectat cu povestea rucsac-ului (am vazut recent un film cu tehnica asta), in care erau niste pietre destul de grele, pe care erau scrise niste mesaje de genul: "Educatia este importanta,", "Daca nu inveti o sa ajungi sa dai cu matura.", "Vei face ce vrei la casa ta.", "Plansul este un semn de slabiciune.", "Schimba-ti lenjeria zilnic in cazul in care ajungi la medic." Voluntarul care cara rucsacul cu pietrele asezate acolo de catre altii (mama, tata, societatea) a fost rugat sa isi aleaga dintre ele cele de pastrat, cele de aruncat. Ideea era ca, din tot bagajul cu care am plecat noi, ca adulti, la drum, ce am mai fi pastrat care sa ne reprezinte pe noi si convingerile noastre.

Apoi, la propriu, ne-a pus mama Jody sa ne ridicam si sa ne jucam de-a mama si copilul, stiti voi, job-ul ala cel mai greu din lume, si sa stam fata in fata cu persoana de langa noi si sa schimbam "NU"-urile din vocabularul nostru, cu ceva pozitiv. (Pana la urma la limbaj se reduc tehnicile astea, ca in vanzari trebuie sa-l faci p-asta mic din vorbe, frate). Ex: 

• NO running (Nu mai alerga), inlocuit cu Slow down! (Mergi incet!)
• DON'T hit (Nu lovi), inlocuit cu Put your hand down (Lasa mana jos!) 
• QUIT smoking (Renunta la fumat - pentru cei mai mari :D), inlocuit cu Breathe some fresh air. (Respira niste aer curat).
• STOP yelling, (Nu mai tipa), inlocuit cu Keep your voice down (Vorbeste incet sau Liniste).

Se pare ca al nostru creier anuleaza din start comenzile negative, le blocheaza, si atunci dupa "No" si "Don't" si "Quit" si "Stop" mai ramane exact activitatea pe care vrem noi sa o inceteze copilul: alearga!, Loveste!, Fumeaza!, Tipa!. Si cum creierul raspunde bine la imagini descriptive, o sa ma gandesc la cuvantul POZA in astfel de momente si sper sa imi iasa pe loc expresii de genul "Scrie pe foaie!" data viitoare cand o mai prind cu carioca pe pereti, problema pe care pana acum o adresam cu "Nu ai voie, nu mai scrie pe pereti!"

Am mai invatat ca bonus si despre cele 4 tipuri de Tantrums (sau crize de istericale cum le numesc eu):

1. Frustration - copilul este frustrat ca nu reuseste sa faca un animal din plastilina, luam la cunostinta frustrarea si ii propunem sa faca ceva ce stie;

2. Overstimulation - este prea stimulat, ii e foame, sete, somn sau e stresat, logic ii intampinam nevoile imediate si dam mancare sau apa sau il ajutam sa se linisteasca, sa adoarma;

3. Attention - ex cel mai des intalnit e cand maraie dupa atentie cand esti la telefon, ii spui atunci, o singura data, ce poate sa faca in timp ce esti tu la telefon, sa stea la tine in poala si sa faca un puzzle eventual;

4. Power - cand il apuca istericalele in public, la un restaurant de exemplu, si incepe sa tipe din ce in ce mai tare ca sa obtina ceva, daca pana la urma cedezi, data viitoare va tipa la fel de tare sau mai mult. Asa ca nu cedati, ii spuneti ca el alege daca sa ramana acolo sau sa plece acasa in functie de cand reuseste sa se calmeze, iar daca nu inceteaza plecati frumos acasa.

Despre partea cu "lasati copiii sa-si rezolve singuri conflictele", ii multumesc Uraniei pentru ca mi-a intarit credinta despre ineficacitatea acestei abordari: invata copilul regulile anticipat! Inainte de a pleca in parc sau la un loc de joaca, invata copilul cum sa faca, nu te astepta sa stie ce sa faca atunci cand vine unu' si-i smulge lopetica din mana si ii mai da si cu nisip in ochi:
- iti astepti randul;
- jucariile de la locul de joaca sunt pentru toti copiii, le lasam acolo cand plecam;
- faci si tu schimb de jucarii;
- cand termini de jucat dai jucaria inapoi;
- cand termina celalalt de jucat cu jucaria ta ti-o da inapoi;
- daca tipa sau te loveste alt copil ii intorci spatele si pleci de langa el (personal mi se pare o abordare prea nobila in a trata niste descreierati cum am vazut eu la lazile cu nisip, si recunosc, i-am mai zis fie-mii "te-a impins? Trebuia sa-l impingi si tu.")

The Balance of Independence

Independenta echilibrata

• Over controlling  - controlul excesiv dauneaza grav sanatatii pe termen lung. Chiar aseara citeam in cartea "Unconditional parenting" a lui Alfie Kohn despre faptul ca astfel de copii excesiv controlati ajung fie: 
• A. excesiv de cuminti si obedienti, le lipsesc orginalitatea si curiozitatea (vezi viitorul angajat la firma, care sta cu capul plecat, e mereu de acord cu seful, nu scoate un cuvant, nu vine cu idei noi,etc.);
• B. excesiv de sfidatori, rebelii de maine: "cand facem copiii sa se simta neputinciosi, fortandu-i sa se supuna vointei noastre, asta genereaza des o furie intensa, si, doar pentru ca aceasta furie nu poate fi exprimata momentan, nu inseamna ca dispare.(A.K. pag. 55)" (vezi-ma pe mine, al carei unic scop in viata la 18 ani a fost sa invat in disperare sa intru la facultate si sa scap de acasa, iar dupa ce s-a intamplat si asta am avut enspe mii de accese de rebeliune, numai sa-i fac in ciuda maica-mii, chiar daca nu le vedea si stia pe toate, incat ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de mine si m-a scapat de toate).

• Under Controlling - prea multa libertate pentru ceea ce stie sa faca creeaza pe termen lung insecuritate;
• Balanced Parenting - libertate oferita in cadrul unor limite (da, copiii au nevoie de reguli si limite).

Nu stiu! Nu pot! Nu vreau!

Da, exista toate trei, si le intampinam cu incurajare: "Incearca", "Stiu, nu e simplu, poate nu iese acum, dar incerci, data viitoare poate iese bine", "Inteleg ca te-ai frustrat/suparat, dar hai sa vedem ce ai invatat." Ne concentram astfel pe procesul de invatare, nu pe scopul final.

Independence Toolset

"Unelte" pentru independenta

Sau aia cu "dependenta/pace si cadenta/cine nu mai poate/mainile la spate...Neah.

Aici intra sfaturi d-alea de bun simt: 

- lead by example (condu' prin exemplu) sau aia cu Children see, children do (Copiii vad, copiii fac) vezi aici; Apropos de asta, tot soacra-mea o tot f...redona pe fie-mea la cap: "No, cum ii spui lu' buni, spune Saru'mana" (o s-o invat eu pe fie-mea in curand ce sa ii spuna lu' buni...) si tot cu de la Alfie Kohn citire, pagina 14, i-am citat: "poate ati intalnit parinti care isi forteaza copiii sa isi ceara scuze dupa ce au facut ceva rautacios. (Poti sa spui ca-ti pare rau?) Ce se intampla aici? Cred parintii ca fortand copiii sa rosteasca fraza asta asta va produce magic in interiorul lor sentimentul de parere de rau? (...) Sau, mai rau, chiar nu le pasa daca ii pare cu adevarat rau copilului sau nu, pentru ca actul de sinceritate este irelevant si ce conteaza de fapt este actul de a rosti cuvintele potrivite? Scuzele fortate invata copiii sa spuna lucruri pe care nu vor cu adevarat sa le spune, adica sa minta.". Ce stie ea ca fie-mea cand ne aude dand "Buna ziua" in lift zilnic, imediat dupa noi si ea "aziua";

- invata-i skills (aptitudini): planifica, explica valoarea a ceea ce-l inveti, lasa copiii sa priveasca, sa incerce, lucrati impreuna, make it fun (fa activitatea amuzanta), ofera incurajare la fiecare pas (va rog io, fara Bravo!,  numai cainele sora-mii se mai gudura la cuvantul asta, ajungem si la praise - lauda);

- lasa copiii sa experimenteze, sa te ajute (auzi, barbatu-meo, nu te mai inchide in bucatarie cand gatesti, ia-o si pe fie-ta sa faca si ea ce poate, si uite asa eu o sa am doua ajutoare in bucatarie ca sa castig mai mult timp pentru blog, ce zici?);

- cere-le opinia, asteapta inainte sa le raspunzi intrebarilor cu un "Dar tu ce crezi?";

- ai incredere si let go (un fel de lasa-i sa "zboare" asa);

Discipline vs Punishment

Disciplina vs Pedeapsa

Disciplina invata din greseli, Pedeapsa impune suferinta pentru greselile facute.

• Ca sa nu fii tu, parintele, the bad guy (persoana rea), asigura-te ca vei invata copilul sa stie ca este responsabil pentru comportamentul sau: "Daca alergi la piscina, e o problema pentru ca poti sa aluneci si sa cazi." (A, da, folositi des "poate" sau e "posibil" pentru ca de exemplu daca ziceti "Daca nu te speli pe dinti, faci carii!" si copilul nu le face imediat, el neavand notiunea timpului, atunci iti pierzi credibilitatea. Asa cu un "poate/e posibil sa faci carii", te-ai scos;

• Unde este posibil, disciplineaza oferind o alegere: "Daca alegi sa fugi de langa mama in magazin, atunci ai decis sa plecam acasa.";

• Disciplina are logica si este relevanta cu actul de comportament gresit al copilului: in loc de "daca mai bati cu lingura in geam, nu mai vin porumbeii sa faca caca pe pervaz.", vorbeste la obiect: "daca mai bati in geam, poate se sparge geamul.";

• "Daca alegi sa mergi cu bicicleta pe strada, nu pe trotuar, ai decis sa renunti la bicicleta", in loc de "iti iau bicicleta", din nou, nu fi tu the bad guy. Cred ca la noi asta se traduce cu "Nu iau bocholi." si mami: "Atunci Beia alege sa pape nimic."

Later edit: apropos de pedeapsa, ce m-a frapat la conferinta lui Alfie Kohn de anul trecut a fost faptul ca a reusit sa ma dezvete instantaneu de "coltul pedepsei", metoda de time-out pe care o invatasem lucrand cu copiii in Anglia cu cativa ani in urma. Cand ne-a zis "Sigur, nu numai ca il pedepsiti punandu-l la colt si eventual si cu o palma, dar mai si plecati de langa el ca sa sufere de ce e mai rau, de abandonul parintelui. Nu e de mirare ca plange necontrolat! Asta e time-out de la iubirea neconditionata de parinte!". Am desfiintat metoda asta si am observat ca atunci cand face o tampenie fie-mea, daca ma asez la nivelul ei sa ne vedem ochi in ochi si ii explic "stii de ce s-a suparat mama?" sau "asta s-a intamplat pentru ca asta" si cu calm, o iau apoi in brate si zic "data viitoare esti mai atenta.", se calmeaza aproape instantaneu sau cel mult in 5 minute, spre desobire de crizele de pus la colt in care cel mai lung episod a fost 30 de minute ca o tot intorceam la colt cand pleca...

Mi-e somn si dimineata ma asteapta doamna profesoara de italiana iar cu tema nefacuta. Cam atat in partea 1 a conferintei, urmeaza sa scriu si despre partea a 2-a, cum sa fii mama de fata, sub titlul "Mami, tati, nu o sa fiu fetita toata viata. Cum o sa fiu eu, ca femeie?". Aici s-au atins subiecte incendiare precum stima de sine si controversata lauda, care exprimata potrivit, este buna. 

Ne revedem dupa pauza. "Noapte buna, Sibiu, oriunde te-ai afla"...sau

"Traim in Sibiu si asta ne ocupa tot timpul."

Later edit:                                                       Recompensa

Daca e vorba de pedeapsa, trebuie atins si subiectul recompensei. Alfie le vede pe ambele ca doua fete ale aceleiasi monede, ceea ce pe mine m-a intrigat teribil. Sigur, nu folosim "daca mananci cina, primesti o ciocolata." E ca si cum il vad pe Buxi, catelul sora-mii, luand pozitia de "Sezi!" si primindu-si apoi treat-ul din punga, urmat de un "Bravo!". Din pacate, fie-mea coopereaza atunci cand nimic nu mai merge cu varianta cu NU a lui DACA: "Daca nu mananci, nu te uiti la desene dupa masa." ceea ce e de fapt aceeasi conditionare, in nici un caz consecinta a unui fapt. Copilul invata consecinta DUPA ce s-a intamplat faptul, logic, nu inainte.

Parintii, educatorii, profesorii copiilor, spera ca oferind o recompensa de tip: plata, ciocolata, bomboana, stea etc vor creste motivarea copilului. Bullshit, va creste miza din partea copiilor, astia sunt prea inteligenti pentru noi: "daca mi-a dat bani ca sa fac curatenie in camera, ce ar fi sa cer un I-Phone 5 ca sa mai merg la scoala." Bine, avand in vedere cate fete de 12-14 ani am vazut in Sibiu cu I-Phone 5 primit fara nici un fel de noima de la parinti, ma indoiesc ca cu un telefon se mai creste miza, dar poate fi o tableta sau o masina.