Despre 5AM coaching sau 5AM trazeishan (trezitul la 5AM) pentru Dan

Productivitate si Echilibru pentru oameni nerezonabili : organizat de incubator107 Sibiu

INCUBATOR107 Sibiu pe Facebook aici 

Azi m-am trezit la 5am. What? As in wtf were you thinking? Da, la 5am. Io, Careia inca ii mai curge din gura in somnul cel dulce de la 8am, Ala de ne cauzeaza sa ajungem cu fie-mea la gradi ca vedetele la ora 10am si intram in gradi pe furis, cu capetele plecate pe sub pancarta publicitara de 2m pe 2m "VA RUGAM SA ADUCETI COPIII PANA LA 9AM CA SA NE PUTEM DESFASURA ACTIVITATILE".

Te-a trezit fie-ta? Nope. Ceasul biologic al Mukallitei Jr. este pe 8am cand ii aud cirirpitul "Tezeshte-te ca iese soa-le-leeee!" urmat de "te azut sa te lidici?". Oh banumami! "Da, de tze?" si uite asa imi incep eu zilele.

"Unde a fotz, mami?" Si mereu raspund cu "la 'coala, mami." "Da, de tze?"

Ei, mami, azi m-am dus pentru un nene. Hopaaaa, devine interesant. La cafe Mojo. (da, de cand m-a vizitat fie-mea la Mojo cafe la cursul de parenting cu Urania Cremene, cand trece pe langa cafenea in drum spre biserica zice sa melgem putin "a 'coala." Acolo e scoala pentru fie-mea. Sper ca daca o invat de acum cum e cu "scoala" sa se plictiseasca pana la 14 ani si apoi in loc sa chiuleasca, chiar sa se duca la scoala pe bune. Am un plan!).

"Si tzine e nenea?" Il cheama Dan Luca. "Da, de tze?" (as in who... is Alice type of thing). Desi e sibian, am auzit de Dan Luca de la sora-mea din Bucuresti, care tot incearca fara succes sa gaseasca si ea un loc la webinariile lui Dan de la 5am. As in 5 de dimineata, ati inteles bine. El a organizat cursul de parenting de 2 zile cu Urania Cremene si ii multumesc Universului ca a aranjat atat de bine lucrurile in acest sens! Se cheama gandire pozitiva, innit? (sau cum am aflat azi de la o participanta la curs, daca e ceva negativ il intampini cu un "Nu sunt curios!", cat de tare e asta?)

L-am cunoscut deci personal. Si, ca si Urania, vine "la pachet": le are pe toate, dom'le. Da, da, si za brains si za sharm. Il felicit si il admir ca a gasit puterea sa scape de multinationala la care a lucrat in Bucuresti si sa isi urmeze drumul. Cititi si singuri, detaliat, ce face pe pagina lui http://5amcoaching.com/. Pe scurt, te invata d-alea cu productivitate, managementul energiei (ca nu mai e al timpului), coaching.

"no, ce-i aia coutsching, maica?" m-ar intreba mamaie Sabina, plutind cu barca prin inundatiile din sat, din Sud. No, mamaie, pe intelesu' matale, cand ai matale o dilema mare si o problema si nu stii sa o rezolvi, un coach e acolo sa iti puna niste intrebari inteligente, la care sa iti raspunzi matale singura si sa iei decizii si sa gasesti solutii singura. "Da', de tze?" s-ar auzi ecoul, stiu sa dau din vasla si singura.

Pai, mamaie, sunt din astia asa ca noi, uite cum sunt eu de exemplu cu discul fisurat de la stat prea mult pe scaun la birou si cu ochelari cu fund de borcan de chiorat pe calculatoare, de jonglam cu cariera, activitati extrascolare (gen limbi straine), familie, copil, de nu mai stim ce sa facem mai intai, cum sa facem, cand, vrem sa le facem bine pe toate si terminam prin a face multe si mai...necalitativ asa.

Asa ca azi, m-am dus si io (cu inca vreo 40 - cred- de oameni) la Mojo, de la 5:45am, pentru 2 ore, sa invat despre productivitate si echilibru pentru oameni din astia nerezonabili ca mine:

Dan cu tricoul Superman "ma trezesc la 5am"

Si am aflat, printre multe altele, ca Pomodoro e mai mult decat rosia din sosul de pizza, este o tehnica de time management, un fel de "pauzele dese, cheia marilor succese", cu mentiunea ca scurte, de 5 minute dupa 25 de munca sau 10 minute la 50 de munca (suna mai rezonabil a doua varianta).

In rest, chestii de bun simt, prezentate insa eficient ca sa ramana pe retina: despre cum sa iti acorzi tie timp in primul rand, dimineata, de unde si trezitul la 5am ca sa ai timpul asta (desi pt mine momentan dormitul cu spume pana la 8am, dupa 3 treziri somnambule pe noapte, este me time), apoi familiei, apoi serviciului, apoi familiei (timp de calitate, din ala de te uiti la Bambi 2 CU copilul si nu tu pe laptop muncind si copilul singur) etc.

Am facut si niste energisere amuzante (ma asteptam ca dupa Pomodoro sa apara energiserul cu pizza, dar a fost ceva mai interesant pentru trezire azi).

S-a vorbit si despre energie pozitiva si negativa, si despre autocontrol si disciplina, si despre vointa, ceea ce in interpretarea-mi proprie si personala a rezultat in potretul omuletzului nerezonabil (TM:) dupa un program de 5am coaching cu Dan Luca, de mai jos, realizat cu gaselnitele de prin geanta, culorile fie-mii:

Abia astept urmatorul eveniment de acest gen, sper sa mai fie, si la mai mare! Multumesc, Dan. 

Mukallita la Urgente

Da, mi s-a intamplat si anul asta. Ajunsei iar la Urgente. (daca va intrebati de ce scriu cu italics inspre partea dreapta este ca numai asa culcata, pe dreapta, mai pot sede pe canaiaua mea si vad mai bine ce scriu asa)




Sau mai bine cand termin cu italics rog pe cineva sa stea stramb si sa scrie drept...

Anul trecut am ajuns cu masina personala cu niste dureri prin burta similare celor cand inghiti o gaina vie si te racaie cu ghearele prin matze ca sa iasa afara. La cat am asteptat sa intru la Urgente mi-a murit si gaina. Si la ce m-a durut buca dreapta dupa injectia cu Ketonal a asistentei sictirite care m-a intrebat "ce cautati in Sibiu, sunteti in tranzit?" cand a vazut Slatina, Olt, pe buletin, am zis, Gogule, data viitoare mai bine stai acasa ca-ti trece de la sine cu un ceai de menta. 

Vineri insa, a fost alta mancare de peste. De vreo 4 zile ma tot sacaia o durere surda de spate. Pe fondul unei probleme mai vechi, din 2006, cand mi-a sarit in spate neanuntat un copilas, eu fiind in pozitia ciucit. Acelasi pocnit de bat s-a auzit. Aceeasi durere de urcat pe pereti. Tratament specific in Anglia: 7 zile de Ibuprofen si evitat miscari bruste si ridicat de greutati. 

2014, pe fondul unei vieti active de birocrata inraita, femeie de cariera cu curu' lipit de scaunul de la birou 7 ore din 8 (ca mai merg si la buda din cand in cand), care acasa devine couch potato si a facut gaura in canapea in timp ce scria pe blogu-i, completat cu un tras de dumneaei la aerobic de instructoarea care nu credea cand ii spuneam ca nu mai poate Mukallita (de parca eu sunt Ionica din poveste si strig "Lupul!" asa de-al dracu'), s-a intamplat ca cand mi-am ridicatara cele 16 kile de cochil la gradinita in brate, s-a auzit poc si trosc. S-au inmuiat picierili. Am rugat-o pe directoare sa-mi duca fetita la copii muscandu-mi din limba si buza de durere, apoi m-am prabusit elegant ca o pleasca pe canapeaua din hol.

V-am mai zis ca la nastere senzatia a fost ca tragi o halca de carne si incerci sa o rupi in doua cu mainile (nu incercati asta acasa in bucatarie, ca nu va mai vine sa nasteti natural). Ei bine, de data asta, senzatia era ca am o carpa in loc de spate si ca mi-o rasuceste cineva sa o stoarca bini di tat. Zau ca mi-au dat lacrimile de durere. Am ramas intepenita intr-un loc fix intr-o parte si, in ordinea prioritatilor, mi-am sunat asa: barbatul sa vina sa ma asiste si sa-i dau PIN-ul de la card-ul cu economiile de viata ca eu mor, seful ca nu pot sa prestez in ziua respectiva si apoi la 112 sa vina cu targa si cu macaraua sa ma scoata din gradinita fie-mii.

Dupa 10 minute luuuungi au aparut si cei 3 muschetari de la Ambulanta Sibiu. Cand l-am vazut pe baiatul ala tanar, ochisorii lui pana corbului, ca vine si ma intreaba cu calmul din lume: "spuneti-mi ce s-a intamplat" a intrat Mukallita de pe panic mode pe brave mode: mi-am muscat limba si buzele sa nu mai pis ochii de durere si, reamintindu-mi de respiratiile adanci din timpul travaliului, am reusit sa explic cu gratie despre trosc-posc si aoleul meu.

M-a convins si sa incerc sa ma ridic, m-am ridicat, am coborat scarile intr-un picior ca mama lui Bambi ranita. Na, ia si urca in ambulanta, Gogule. Ba cu hais, ba cu cea am urcat, ce intins pe targa, numa'n cur pe un scaun, aplecata in dreapta puteam sta.

Cand mi-a zis tinerelul ca sa-mi desfac pantalonii ca sa-mi faca o injectie cu algocalmin, am intrat iar in panic mode: uitasem in febra evenimentelor ca nu am pe mine chilotii mei pentru ocazii speciale Smurd, aia roz cu dantela neagra pe care scrie "GRUMPY BUT GORGEOUS". Asa ca ce sa fac, mi-a vazut boxerii cu broscute mici si verzi....Ca era luni si nu ajunsesem la boxerii cu vacute...(De azi inainte o sa umblu cu aia roz in geanta!) Cert e ca a avut o mana asa usoara, n-am simtit nici un ac, si ma pregatea in fiecare secunda cum trebuie sa pregatesti un copil: "vedeti ca acum intra acul, vedeti ca o sa va doara ca e substanta uleioasa". I-am promis o recomandare superiorilor lui, oare accepta postarea asta pe blog?

Ca sa sumarizam experienta memorabila: am asteptat in Urgente 2 ore, cu toate incercarile prietenilor sotului meu de a le convinge pe tantile alea sa ma vada mai repede. N-a fost rau, m-am amuzat cu o babette delicioasa, care mi-a povestit despre cum intri sanatos la Urgente si iesi pe targa (si cica chiar se perindau niste morti pe targa pe acolo, direct pe usile din fata, ca la noi) si despre cum nu ii lasa ea nici de-al dracu' sa-i puna sonda de urina. Tineti minte, ca sa va treaca timpul mai usor la Urgente cat asteptati, targetati o babette isteata si dezghetata si nu va mai trebuie nimic!

Au intrat si din aia smecheri care sareau cu ma-sa peste coada de la intrare, au intrat si persona...je medicale sub forma unei asistente muribunde chipurile de suferinta ca murise ta-su, sustinuta de inca doua colege, pe care au sarit ca somonii la momeala toate duduile din Urgenta sa-i faca vant cu evantaiul. Dupa 2 ore, cand in sfarsit am intrat si eu, si m-au asezat pe un pat cu o folie albastra murdara, si iar mi-a rupt curul cu un Ketonal o asistenta, (desi acum umblu cu prazul vopsit si am pasaport de Sibiu!) ajunsese tot cu tinerelul meu de pe Ambulanta, tatal asistentei respective, VIU! Resuscitat si live and kicking!

Am intrebat daca vine sa ma vada un Neurochirug sa-mi faca trimitere la RMN privat (la Pulisano 450lei, dar urgenta mea era doar cu programare peste 4 zile!, iar pe Somesului cu 350lei m-au primit tot cu programare in aceeasi zi). Canci neurochirug, asa ca am cerut voie sa eliberez jegul din pat. Mi s-a permis. Desi as mai fi stat sa vad ce face cu alea pe-acolo babetta mea careia ii venise si ei randul!

Am ajuns la RMN cu trimitere de la medicul de familie, singurul medic care mi-a palpat si spatele tare ca piatra pe ziua aia si mi-a prescris niste calmante de ma fac tot high (Mydocalmin 150 si Arcoxia 90). Nu prea am inteles eu de ce ma intreaba doamna aia pe formular daca sufar de claustrofobie, doar urc cu liftul de la bloc zilnic! Dear God, cand am intrat in tubul ala rotund, de mi se atingeau mainile de peretii lui, am zis, Gogule, asa trebuie sa fie si in cosciug senzatia. Ia inchide matale ochii, si asculta muzica din castile de pe urechi (ca m-au avertizat ca e galagios tubul magnetic, face ca pickhammeru'). Asa ca dupa un Tatal Nostru si un Inger, ingerasul meu si un Inevitabil va fi bine, am reusit sa ma relaxez si in cele 25 de minute nu a fost nevoie sa apas deloc pe pompa de urgenta din mana mea dreapta!

Vineri fiind, nu au putut decat sa-mi zica ce au vazut ei pe nu stiu ce L5 tesit, dar ca luni vin rezultatele de la Cluj, marti m-au programat la neurochirug Tanase parca il cheama, sa-mi spuna daca e de taiat sau de fizioterapie cu inot. Intre timp s-a documentat si barbatu-meo pe Gugle si mi-a aratat CD_ul meu vs cum arata hernii de disc operabile, nu pare sa fie cazul.

Pana acum, in unanimitate, parerile celor din jurul meu care au suferit sau au rude cu suferinte similare, au fost "nu cutit!" evita cutitul!" Du-te la inot. (Ma duc, dar nu stiu sa inot...numai bine, invat.)

M-au ajutat enorm pana acum plasturii aia mari cu ardei iute de pus pe zona inflamata si baile calde cu sare.

Si, desigur, sotul meu, care vad ca este totusi mai interesat de sanatatea mea decat de economiile mele din banca desi stie PIN-ul si imi pregateste baile calde cu sare si ma ajuta sa escaladez cada!

To be continued!